Gheorghe Reuț spune că a trăit în această lume fără să-L cunoască pe Dumnezeu. Era căsătorit și lucra la o cărămidărie în cadrul C.A.P.-ului alături de patru frați care Îl lăudau pe Dumnezeu în timp ce munceau. Într-o sâmbătă seara, a mers acasă și i-a spus soției că se pocăiește, dar ea nu l-a luat foarte tare în serios. Însă el a decis să-și „schimbe stăpânul”.

„Am primit credința ca un dar de la Dumnezeu”, spune Elena Ilaș. Ea își amintește de bunica ei, o femeie a rugăciunii, de la care a învățat ce înseamnă o viață de pocăință. Împreună cu mama ei frecventau cercuri de rugăciune. Prin prorocie, Dumnezeu a înștiințat-o că Îi îi va da un dar minunat, acela de a-i fi ascultate rugăciunile făcute din inimă, după voia Lui. Elena mărturisește că așa a și fost, Dumnezeu i-a ascultat și împlinit multe rugăciuni.

Dimitrie Dumitrescu s-a născut într-o familie de oameni credincioși. El își aduce aminte de intrarea armatei ruse în România, în primăvara lui 1944, când l-a încercat un puternic sentiment de frică. Tatăl lui a fost prizonier în Germania și după un an de la încheierea războiului s-a întors acasă. În iarna lui 1944, toți din familie s-au îmbolnăvit de tifos, dar au reușit să treacă peste această problemă de sănătate.

Angela Melinti s-a născut într-o familie de creștini după evanghelie, în județul Botoșani. De mică a auzit Cuvântul lui Dumnezeu pentru că tatăl ei le citea din Biblie. După ce ajuns la școală a învățat despre teoria evoluționistă, care susține că omul se trage din maimuță. În perioada liceului a stat la internat și a avut o experiență care a determinat-o să aprofundeze mai mult adevărul Sfintelor Scripturi. Din cauza credinței, Angela a suportat presiuni și a fost nevoită să se mute în gazdă. De la bunici auzise povești despre creștini anchetați pentru credința lor și despre jandarmi care umblau din casă în casă pentru a confisca Biblii și alte materiale religioase.