Aurelian Barbu - pastor, Biserica „Dunamis”, București

Unii creștini cred că au o înțelegere tacită, un armistițiu de pace cu diavolul, adică dacă tu îl lași pe el în pace și el te lasă pe tine. Dar e fals lucrul acesta. Foarte mulți se roagă într-un mod eronat și îi cer lui Dumnezeu să facă ceea ce Dumnezeu le-a spus lor sa facă. Dacă Dumnezeu îți spune du-te și vestește Evanghelia, tu stai acasă? Dacă noi înțelegem principul acesta, ne ducem să vestim Evanghelia oamenilor, pentru că suntem trimiși ai lui Dumnezeu, ambasadori legali, lucrători împreună cu Dumnezeu.

Referitor la autoritate Pavel spune în Efeseni 6:10: „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui .” Cine să se întărească? Noi să ne întărim! Este adevărat că unele rugăciuni sunt bune când spunem „Doamne întărește-mă.” Nu este greșit. Numai că Domnul ne spune ca noi să ne întărim, trebuie ca noi să o facem, să știm cum să o facem. În Efeseni 6:11 este scris:„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu.” Îmbracă-te singur cu armătura pe care Dumnezeu ți-a pus-o la dispoziție! Dumnezeu este fabricantul armăturii dar e datoria ta să te îmbraci cu ea „Ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.” Iar mai departe spune la ce se referă: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Și pentru aceasta avem și arme de lovire și arme de apărare. Deci spune că noi nu avem de luptat doar cu zona naturală, ci avem de luptat din punct de vedere spiritual, deci tot accentul aici cade pe credinciosul care trebuie să se întărească în Domnul, să își ia armura și apoi luptă. Această învățătură nu este doar pentru apostoli, ci este o învățătură transmisă Bisericii din Efes. Pavel spune așa: mă rog pentru voi efesenilor ca Dumnezeu să vă dea înțelepciune și lumină, revelație, ca să pricepeți că toată puterea pe care Dumnezeu a desfășurat-o în învierea lui Isus Hristos, o transmite prin Isus Hristos care este capul Bisericii, supunând toate domniile, autoritățile, puterile, dregătoriile, toți demonii, toate structurile satanei, le-a supus prin autoritatea Lui și le-a pus sub picioarele voastre, pentru că voi sunteți trupul Lui și El împlinește în voi tot ce trebuie împlinit.

Dacă ne uităm la elementele armurii: platoșa neprihănirii, nu este doar pentru pastori, este pentru toți. Dacă ar fi să o traducem într-un cuvânt modern, platoșa neprihănirii este identitatea noastră în Isus Hristos. Pentru că noi suntem declarați neprihăniți prin credință. Cu toții știm că Domnul Isus a trimis 12 ucenici, apostolii, iar apoi a trimis încă 70 de ucenici care nu mai erau apostoli, doar ucenici.

În Luca 10:17 ucenicii spun „...Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău.” Deci trebuie să reținem, autoritatea este în numele lui Isus Hristos. De asemenea, Luca 10:18 spune: „Isus le-a zis: Am văzut pe satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma.” Deci încă odată, cuvântul autoritate, putere, este folosit în delegarea celor 70 de ucenici. Deci atunci ucenicilor le este dat acest mandat de autoritate ca În numele Domnului Isus. Inclusiv protecția este asigurată prin acest mandat de autoritate și de împuternicire.

În Marcu 16:15-16 Domnul Isus Hristos transmite mesajul nu doar celor 70 de ucenici ,ci nelimitat, tuturor: „cum M-a trimis Tatăl pe Mine așa Vă trimit și Eu pe voi.” Totodată, în Marcu 16:17 este scris:„Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi”. Această afirmație menționează clar „pe cei ce vor crede”. Nu doar pe cei 12 apostoli, nu doar pe cei 70 de ucenici ci pe toți cei ce vor crede! Dacă ești în categoria celor ce cred, nu ai nevoie de un mandat special, ai nevoie doar să crezi, să fi ucenic și să mergi în Numele Domnului Isus Hristos.

Dacă se declanșează o luptă spirituală și eu nu mă împotrivesc și pierd în această luptă sau am prejudicii, cine este de vină? Putem spune „așa a vrut Domnul”? Răspunsul este „nu a vrut Domnul așa”. Domnul ne-a delegat nouă pe anumite segmente responsabilitatea să ne împotrivim și să ne luptăm tari în credință. De ce ne spune Domnul să ne îmbrăcăm în armură? De ce ne spune Domnul să ne împotrivim în ziua cea rea diavolului și domniilor și căpeteniilor? Deci Domnul a delegat această autoritate copiilor săi, adică ucenicilor, credincioșilor, care se supun lui Dumnezeu prin Isus Hristos care este capul bărbatului și este capul Bisericii .

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Mitică Iliesi – pastor, Centrul Creștin „Aletheia”, Timișoara

Identitatea este mai degrabă o călătorie decât o destinație. Avem ideea că odată ce ne-am botezat toate lucrurile sunt rezolvate, avem biletul pentru cer și gata intrăm în cer, nu mai avem nici o problemă. Dar Noul Testament arată lucrurile dintr-o perspectivă cu totul și cu totul diferită. În Coloseni capitolul 3, de exemplu, este folosită o metaforă, o imagine foarte frumoasă despre ce înseamnă viața omului și modul în care trebuie să lucreze. Este vorba de un proces prin care noi trebuie să trecem, să ne asumăm identitatea și să lucrăm mai departe împreună cu Dumnezeu.

În Efeseni 2:1 este scris„Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre.” Aceasta este starea majorității. Aceasta este definiția Bibliei vizavi de moarte, și anume, moartea înseamnă despărțire de Dumnezeu. Însă, dragostea lui Dumnezeu ne aduce de la moarte la viață:„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.” În același timp Hristos vine și locuiește în inima noastră, deoarece, El este spirit și eu sunt spirit și El vine și locuiește în spiritul meu. În Romani 6:4 se spune că cei ce s-au botezat în Hristos s-au făcut una cu El în moartea, îngroparea și învierea Lui la o viață asemănătoare cu Hristos. Deci noi în momentul botezului ne identificăm cu Hristos, suntem puși în Hristos. Asta este extrem de important pentru identitatea mea, pentru modul în care umblu cu Hristos, pentru modul în care mă raportez la cei din jurul meu, toate lucrurile acestea sunt în funcție de identitatea mea în Hristos.

Aș folosi doua versete din predica de pe munte. În Matei 5:13-14 Domnul nostru Isus Hristos vorbește despre identitatea fundamentală, cine suntem, și ce trebuie să facem„Voi sunteți sarea pământului…” și „Voi sunteți lumina lumii ….”

Noi trebuie să ne asumăm ceea ce Hristos are pentru noi. În Ioan 1:12 Isus Hristos spune: „celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Eu sunt copilul lui Dumnezeu și am dreptul acesta. Identitatea este extrem de importantă și trebuie asumată dar nu cu mândrie, cu aroganță sau dintr-o poziție de superioritate, ci venind din poziția de fiu al lui Dumnezeu și făcând ceea ce Isus Hristos a făcut. El nu a venit să I se slujească (Marcu 4:10), ci El să slujească și să Își dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Aceasta înseamnă statutul meu de fiu. Sunt fiul lui Dumnezeu, sunt prinț în familia regală a lui Dumnezeu, am autoritate, iar autoritatea mea înseamnă să pot să ajut pe fratele de lângă mine. Adică să folosesc ceea ce am primit din partea lui Dumnezeu pentru că la vremea potrivită vom da socoteală de lucrurile pe care nu le-am făcut și nu le-am întrebuințat. Noi nu suntem ai noștri. Trupul nostru nu este al nostru, timpul nostru nu este al nostru, banii noștri, casele noastre, toate resursele noastre, sunt ale lui Dumnezeu. Noi le administrăm pentru o vreme. Și vine vremea în care fiecare vom da socoteală pentru lucrurile pe care le-am avut și nu le-am folosit.

Când creștinul se naște din nou, Dumnezeu vine și locuiește în inima lui. În 1 Corinteni 12:27 spune că noi devenim templu al Duhului Sfânt. În viața creștinului născut din nou locuiește întreaga Trinitate: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Când Dumnezeu a spus „să fie lumină” a venit lumina în ființă în întreg universul. Aceeași putere care a adus lumină în întreg universul locuiește în fiecare dintre noi. Avem această autoritate, avem această putere pe care o ducem cu noi în viața de zi cu zi. Când știu cine sunt și ce am, cine poate să stea împotriva mea?

Romani 8:1 spune că nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Hristos. Dacă știu că sunt liber, dacă știu că am autoritate, dacă știu că am tot ceea ce am nevoie, am toate resursele.

Iacov 4:17 spune: „Cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat!” Deci dacă știu că am autoritate, am răspunsuri pe care oamenii din jurul meu le caută și eu tac, sunt vinovat. Trebuie să îmi asum autoritatea și poziția pe care o am în Hristos, aceea de fiu al lui Dumnezeu.

În felul acesta eu am în spatele meu autoritatea întregii Împărății a lui Dumnezeu și trebuie să îmi folosesc această autoritate și resursele pe care Dumnezeu mi le-a dat: înțelepciune, cuvânt de înțelepciune, darurile spirituale pe care Duhul Sfânt le aduce în ființa credinciosului.„Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” În trupul lui Hristos, în Biserică fiecare are o părticică de adus. Fiecăruia i se dă spre folosul altora. Noi trebuie să ne asumăm ceea ce am primit de la Dumnezeu și să punem în folosul celuilalt.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Iuliu Centea - pastor, Biserica Penticostala „Betel”, Oradea

Care este rolul Duhului Sfânt în procesul de mântuire?

Faza întâi este mântuirea, iar faza a doua este ceea ce spune în Fapte 1:8 :

„Și voi veți primi o putere când Se va coborâ Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori.” Deci una este să fii mântuit, alta este să fii martor.

Și vedem că toată cartea Faptele Apostolilor merge pe această linie. Voi primiți Duhul Sfânt, se va coborâ peste voi nu ca să fiți mântuiți. Noi suntem mântuiți prin credința în Domnul Isus. Ci să fiți martori ai Mei, îmbrăcați în Duhul.

Când Duhul Sfânt se coboară peste voi ca persoană, primiți o putere de la acea persoană. Deci Duhul Sfânt nu este putere, este o persoană care dă putere.

În mod normal fiecare om mântuit ar trebui să fie martor. Eu cred că o evidență a mântuirii este că depui mărturie despre Isus Cristos. Așa ar trebui să fie în normalitate.

Toată cartea Faptele Apostolilor arată ucenicii cum au depus mărturie. Arată

ce s-a întâmplat: au depus mărturie prin cuvânt, au depus mărturie prin semne și minuni.

Acesta trebuie să fie pentru noi un mod de a gândi și un mod de a trăi. Noi nu punem accent pe semne și minuni, nu suntem extremiști însă noi credem în Marcu 16:19-20: „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înalțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu.” Și acolo este la ora actulă. „Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni.” Deci propovăduirea este pe primul loc.

„Domnul lucra împreună cu ei“, deci semnele și minunile nu erau de la ei, erau prin această cooperare cu Domnul.“și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.”

Deci prioritatea este Cuvântul, Duhul Sfânt,iar semnele și minunile sunt secundare. Vedem această ordine și în rugăciunea bisericii primare:„Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala.” Vedem același tipar ca și în Marcu 16: „și întinde-Ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

Această matrice este valabilă până la a doua venire a Domnului Isus Hristos.

Și Isus explică de ce: Cuvântul este întărit prin aceste semne. Vedem în Ioan, după fiecare semn sunt date explicații: „Toate aceste semne, spune Ioan, au fost ca voi să credeți.” Însă, cei ce nu cred, rămân la Cuvânt, dar neglijează partea a doua. De asemenea, în 1 Corinteni 14:5 apostolul Pavel spune astfel:„Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți“. Deci Pavel nu spune o elită! Spune Toți! Aceste cuvinte a lui Pavel sunt adevărate, nu au ținut doar în secolul 1. De ce ? „Pentru zidirea voastra personală.” În versetul 4 Pavel zice:„Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica.”

Ce zice Ioel în versetul 17? „În zilele de pe urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură...feciorii voștri și fetele voastre vor proroci“, deci prorocia nu este pentru o elită, „tinerii voștri vor avea vedenii“, deci iar nu este o elită de o anumită vârstă superioară, „și bătrânii voștri vor visa visuri“, deci nici ei nu sunt neglijați. Versetul 18: „Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.” Asta s-a întâmplat la ziua de Rusalii, ziua pogorârii Duhului Sfânt conform culturii românești. Vedem în experiența Bisericii primare după Rusalii, prin cartea Faptele Apostolilor, că s-a umplut din nou cu Duhul Sfânt, deci lucrarea de umplere cu Duhul Sfânt este o lucrare care se repetă. Ziua de Rusalii este unică, dar lucrarea Duhului Sfânt este repetabilă în sensul de umplere, de călăuzire, de daruri duhovnicești, toate darurile care sunt în Scriptură. Aceste lucruri înseamnă continuitate.

Dar Duhul Sfânt o singură dată poate veni, deci este acea venire care va continua până la a doua venire a lui Isus.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Nelu Filip – pastor, Biserica „Poarta Cerului”, Timișoara

Tudor Pețan: Ce este autoritatea? Se câștigă prin sfințenie, prin zdrobire?

Nelu Filip: Eu personal cred că Dumnezeu dă autoritate credincioșilor, că El ne-a chemat să avem autoritate asupra stăpânirilor, asupra domniilor celui rău, dar în același timp cred că această autoritate trebuie manifestată cu multă smerenie în dependență totală de Isus Cristos Domnul, care poate să zdrobească orice putere a întunericului.

Noi putem fi ori sub autoritatea lui Dumnezeu ori sub autoritatea diavolului, nu există o a treia poziționare. Când Adam (în grădina Edenului) căruia i s-a încredințat autoritate asupra grădinii a ascultat îndemnul diavolului, practic a înmânat sceptrul domniei autorității diavolului. Și de atunci Adam și sămânța lui adică toți cei născuți din Adam se nasc sub această autoritatea a diavolului. Tocmai de aceea vedem copii mici care știu să facă răul cu atâta ușurință. Important este însă că nimeni nu este obligat să stea sub autoritatea diavolului. De aceea există o formulă clasică care se folosește în bisericile majoritare în țara noastră cînd cineva se botează se zice: „Se leapădă de diavolul.” Practic este o trecere din teritoriul diavolului, de sub autoritatea diavolului în autoritatea lui Hristos.

Această autoritate a lui Hristos este demnă de luat în considerare după cum spune Scriptura în Coloseni 2:13,14,15 : „Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile.

A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră, și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.” Cu alte cuvinte, la cruce Isus Hristos a biruit pe diavolul și toți cei ce vor să intre sub autoritatea lui Hristos sunt slobozi, sunt liberi de această autoritate a diavolului și pot să facă uz de autoritatea pe care o are Isus Hristos și pe care la rândul său Isus Hristos o deleagă oamenilor care vor să rămână în ascultare de El. Deci Dumnezeu în Isus Hristos ne ascultă rugăciunile. Atunci când se fac rugăciunile în numele lui Isus Hristos este practic semnul autorității pe care ne-a dat-o Domnul: „Orice veți cere în numele meu vi se va da.” Este important de reținut că indiferent de situația în care ne aflăm, la orice se găsește rezolvare în numele lui Isus Hristos și prin rugăciunile făcute în numele lui Isus Hristos. Rugăciunea merge întotdeauna mână în mână cu acțiunea. De aceea, cred că nu este suficient să spui cuiva roagă-te pentru mine , ci pe lângă rugăciunea aceea trebuie ca și tu să te rogi și să faci ceva, adică să dovedești că îți asumi toate resursele pe care Isus Hristos ni le-a pus la dispoziție. Am convingerea bazată pe Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că Dumnezeu ne ascultă toate rugăciunile noastre. E drept că nu toate se împlinesc cum am vrea noi. Dumnezeu însă întotdeauna răspunde rugăciunilor noastre, dar ca să putem beneficia de resursele lui Dumnezeu noi trebuie să ne supunem autorității Lui cu totul și să înțelegem că Dumnezeu lucrează într-un anumit cadru dat. Sunt anumiți pași care sunt necesari să-i facem fiecare dintre noi, să acționăm în vederea asumării răspunsului la rugăciune prin credință.

În cazul în care ai căzut de sub autoritatea lui Dumnezeu, poți reveni prin pocăință, prin întoarcere spre Dumnezeu, prin mărturisirea păcatelor. Relația cu Hristos înseamnă a face din Hristos prietenul vieții tale cu care petreci timp, pa care Îl asculți, căruia Îi vorbești, cu care cauți să semeni tot mai mult în fiecare zi. Când cineva se pocăiește și intră sub autoritatea lui Hristos cu siguranță Dumnezeu va avea grijă să i se dea un nivel de autoritate de care are trebuință.

În final vreau să menționez câteva aspecte cu privire la autoritatea părinților asupra copiilor. Primul mesaj pe care Domnul l-a dat referitor la autoritate este: „Toată puterea mi-a fost dată, duceți-vă și faceți ucenici.” A lăsat acest mandat în dreptul fiecărui credincios. Mandatul de a fi interesat de mântuirea celorlalți. Când un părinte credincios este preocupat de mântuirea copiilor săi este un semn cât se poate de bun pentru că omul acela își înțelege mandatul, își întelege chemarea. Cred că un părinte trebuie să facă toate eforturile din punct de vedere spiritual dar neuitând nici o clipă că cel ce poate să schimbe inimi, cel ce poate să întoarcă suflete spre Dumnezeu este numai Duhul Sfânt. De aceea rugăciunea unui părinte este atât de necesară și aceasta cântărește mai mult decât rugăciunea oricui pentru că există acel cordon ombilical nevăzut. Părinții trebuie să se roage necurmat și să nu se lase până când își văd odraslele la picioarele Domnului.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2022, cu tema „Identitate și autoritate spirituală”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista