(Ioan Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal din România)

Mișcarea penticostală a început cu oameni care nu aveau multă carte, unii au învățat de pe paginile Sfintelor Scripturi să citească. Dar un credincios în care lucrează Duhul Sfânt este tot mai mult interesat să-L cunoscă pe Domnul. Astfel, au aprofundat studiul Scripturii și astăzi mișcarea penticostală este o mișcare bine consolidată. În primul rând, avem grădinițe creștine, școli creștine primare și licee creștine. Avem și școli de pregătire a lucrătorilor care sunt pe lângă toate comunitățile regionale. Sunt școli de doi ani de zile care pregătesc oamenii pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Avem, de asemenea, două instituții de învățământ superior în cadrul mișcării penticostale din România. E vorba de Institutul Teologic Penticostal din București, care este legat direct și organic de Cultul Creștin Penticostal și Facultatea de Teologie Penticostală de la Arad, din cadrul Universității „Aurel Vlaicu”. Unii dintre cei mai mari teologi contemporani din România își desfășoară activitatea la cele două instituții de învățământ superior.

Sămânța credinței în inima copiilor

Penticostalii au copii mai mulți decât alții pentru că ei prețuiesc viața și consideră că Dumnezeu dă binecuvântare prin copii, dar n-aș vrea să creadă cineva că penticostalii doar au copii ca să fie. Nu, ei cresc copii pentru Împărăția lui Dumnezeu. Și, în cadrul Cultului Creștin Penticostal, avem un departament special care se ocupă de familii și copii. Eu călătoresc mult în lumea asta. Există, de exemplu, un concurs anual numit „Talantul în negoț”, la care participă copii din întreaga diasporă. Avem peste 300 de biserici penticostale în afara României. Sunt copii crescuți într-o altă cultură, care merg la școală și studiază în limba germană, franceză, engleză sau în altă limbă, și învață Scriptura în limba română, și vin în România la concursul acesta și câștigă premii. Asta este frumos. Apoi, pregătirea copiilor noștri se face în școli duminicale. Există cursuri pentru tineret în cadrul școlilor, al bisericilor. De asemenea, sunt cursuri de pregătire pentru familie, pentru viață și altele. Toate acestea sunt o încurajare pentru noi, că Dumnezeu, care a născut mișcarea penticostală în România, a crescut-o și îi poartă de grijă.

Fragment extras din emisiunea „Valori ale mișcării penticostale din România”, cu Ioan Filip.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 3), din iulie - septembrie 2025, cu tema „Educație și revelație”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Nevoia de maturizare spirituală și de pregătire pentru slujire a fiecărui creștin este foarte importantă. În rândul creștinilor evanghelici sunt foarte mulți oameni pregătiți din punct de vedere academic, dar nu trebuie să uităm esența: că tot ceea ce se învață trebuie și trăit. Cei care sunt preocupați de maturizarea spirituală și încep să înțeleagă relația cu Dumnezeu, în același timp se echipează și pentru slujire. Redăm în continuare fragmente dintr-o serie de interviuri înregistrate de o echipă de la Alfa Omega TV, în această vară, în Bucovina și Moldova.

Cum am învățat să slujesc

(Valeriu Chiribuță, pastor în localitatea Unțeni, județul Botoșani)

Nu am făcut nicio oră de studiu, și mă refer la o instruire pe baza unor manuale de studiu biblic. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să-L rog pe Dumnezeu să mă învețe să pun în practică Biblia. M-am rugat ca El să-mi descopere Cuvântul, unde nu înțeleg să mă sfătuiască, să mă mustre și să mă îndemne ca eu să știu ce să fac. I-am mai spus ceva lui Dumnezeu, și aș dori ca toți slujitorii să facă asta. Am zis: „Dacă Tu m-ai pus în lucrare, pentru că eu știu lucrul ăsta, nu m-au pus oamenii, nu m-a pus nimeni altcineva. Dacă Tu m-ai pus în lucrare, descoperă-mi Cuvântul și pune lângă mine străjerii Tăi, ca noi să știm cum să lucrăm.” Și Dumnezeu a răspuns la rugăciunile pe care le-am făcut înaintea Lui. Nu am făcut școală teologică, așa cum am zis mai înainte, și nu sunt împotriva nimănui care face o școală, dar este bine să-L întrebăm pe Domnul. În momentul în care noi Îl întrebăm pe Domnul, știți care este problema? Pentru orice lucrare, Dumnezeu ne trimite la 1 Corinteni 4, unde spune clar și deslușit cu privire „la mine și la Apolo”, „să nu treceți peste ce este scris” (versetul 6). Și în momentul în care nu trecem peste ce este scris, Dumnezeu lucrează. Mai vreau să spun ceva. Apostolul Pavel a zis: „cunosc un om”, fără să se numească pe sine chiar dacă a lăsat să se înțeleagă asta, și a explicat că a auzit „lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună” (2 Corinteni 12:4 NTR). În momentul în care Îl întrebi pe Dumnezeu, El îți arată noaptea în vis, ori îți descoperă prin prorocie, ori prin vedenie și totodată Duhul lui Dumnezeu te îndeamnă și te învață.

Echipare pentru slujire sau echipare pentru maturizare spirituală?

(Bogdan Chițescu, prezbiter la Biserica „Filocalia” din Iași)

Cred că trebuie să separăm puțin partea despre „ceea ce știu” cu partea despre „ceea ce trăiesc”, în sensul în care nu că știu foarte multe și că am făcut cursuri sau că am făcut facultăți și asta mă duce în Rai. Mă duce în Rai dacă trăiesc ceea ce am învățat. Nevoia de echipare este permanentă, de creștere, de studiu biblic în dreptul fiecăruia. Dar și Biserica are nevoie de învățătură. Noi facem acum un studiu din Evanghelia după Matei, iar în biserică s-au făcut grupuri pe familii care se întâlnesc în timpul săptămânii și dezbat din nou ceea ce s-a vorbit la predica din ultima duminică. Sunt foarte multe întrebări, ceea ce arată că oamenii sunt flămânzi să mai afle ceva, au nelămuriri.

În același timp, există nevoia de echipare a tinerilor, a celor care vor deveni lucrători. În rândul creștinilor evanghelici sunt foarte mulți oameni pregătiți din punct de vedere academic, ceea ce este foarte bine, dar nu trebuie să pierdem esența: că tot ceea ce se învață trebuie și trăit. Cred că cei care sunt preocupați de echiparea pentru maturizare spirituală și încep să înțeleagă relația cu Dumnezeu, în același timp se echipează și pentru slujire. Problema este dacă se regăsesc undeva în slujire sau dacă doresc. Noi trebuie să fim preocupați de mărturia noastră, de felul în care apărem înaintea oamenilor, de viitorul copiilor noștri, deoarece sunt meserii care nu sunt compatibile cu viața de creștin, chiar dacă îți pot aduce faimă și bani mulți.

Ca părinți, suntem responsabili pentru educația copiilor noștri

(Florin Mitric, pastor la Biserica „Maranata” din Rădăuți)

Tinerii români încep să se întoarcă acasă împreună cu familiile pe care și le-au întemeiat. Și această întoarcere va fi în masă în viitor. De ce? Pentru că noi, creștinii, nu suntem iubiți, dar auzim vești din când în când că familiilor creștine cu copii mulți li se iau copiii tocmai de către cei care nu ne iubesc. Acesta este unul dintre motivele pentru care există familii care au revenit în țară. Ca părinți suntem responsabili pentru creșterea și educarea copiilor noștri. Un creștin adevărat se gândește la viitorul copilului, dar nu numai la cel pământesc, ci și la starea lui spirituală, ca să fie pregătit pentru veșnicie. Și atunci nu poți să lași pe altcineva să îți educe copilul, ci vrei să îl educi tu așa cum cere și Scriptura. Și celor care nu ne iubesc nu le place cum ne educăm copiii, dar îi vor.

Cum și de ce să fii mântuit?

(Emanoil Căileanu, pastor la Biserica „Ziua Harului” din Iași)

Așa cum îi spunea Domnul Isus lui Nicodim, mântuirea trebuie să înceapă cu nașterea din nou, cu o schimbare care se întâmplă în viața cuiva. Nu este o problemă doar de știut, cunoaștem ceva ca pe o lecție și s-au rezolvat problemele. Nu. Este problema schimbării vieții noastre și când vorbim despre asta, atunci noi vorbim despre o întâlnire reală cu Domnul Isus Hristos, o promisiune făcută lui Dumnezeu că Îl vom sluji și din momentul acela noi trebuie să avem o relație cu El. Mântuirea este o relație personală cu Domnul Isus Hristos, o relație zilnică cu Domnul Isus Hristos. Este adevărat că de foarte multe ori termenul acesta este luat cu ușurință. De regulă, eu spun că cei care s-au botezat s-ar putea să nu fie născuți din nou, dar dacă într-un an sau doi se produce nașterea din nou, atunci este un câștig. Însă s-ar putea ca cineva să fie botezat și să nu fie născut din nou niciodată și atunci este o pierdere foarte mare. Poate să frecventeze biserica și poate face alte lucruri, dar nu acestea îl mântuiesc pe om. Mântuirea este doar în momentul în care noi ne-am pocăit și ne-am întors la Dumnezeu. Pocăință înseamnă schimbarea minții, dar în același timp înseamnă schimbarea poziției noastre față de păcat. Adică abandonăm păcatul.

În ceea ce privește contribuția la mântuire, care este partea mea și care este partea lui Dumnezeu? Unii zic că 98% este partea lui Dumnezeu și 2% e partea mea. Nu e așa. Partea lui Dumnezeu este sută la sută și partea mea este sută la sută. Nu putem să știrbim din faptul că Dumnezeu a realizat în totalitate mântuirea, plecând de la planul de mântuire până la împlinirea lui în viața noastră. Când Biblia spune „veniți la Mine” înseamnă că noi trebuie să ne facem partea, să facem un pas, să acceptăm mântuirea. E ca și cum cineva ți-ar aduce un cadou valoros, ți l-ar pune la ușă și dacă vrei îl iei dacă nu, nu, iar tu îl refuzi. Dumnezeu a realizat mântuirea și ea trebuie acceptată.

Din punct de vedere teologic sunt multe explicații. De exemplu în Efeseni 2:8 - „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”. Sau în Tit 3: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”, unde „spălarea nașterii” înseamnă iertarea noastră de tot trecutul și dacă ne-a iertat, trebuie ca viața noastră să se și schimbe „prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”.

Dacă vorbim despre liber arbitru sau predestinare, creștinii se împart în două categorii. Noi credem că oamenii au fost creați de Dumnezeu cu conștiință liberă. Până și Satana a fost creat ca înger de lumină cu liber arbitru și el a hotărât să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Sunt exemple în Biblie care arată că unii slujitori ai lui Dumnezeu au fost aleși, adică au fost predestinați pentru anumite slujiri, dar nu pentru mântuire. Dacă vorbim despre suveranitatea lui Dumnezeu, El ar putea să mântuiască sufletul unui om, în suveranitatea Lui, chiar dacă acesta nu vrea. Dumnezeu poate să găsească niște circumstanțe prin care să-l determine pe om să accepte. În concluzie, mântuirea este personală.

(Ilie Popa, pastor, Biserica „Ekklesia” - Suceava)

Nevoia de creștere spirituală a creștinilor, în general, și de echipare a tinerei generații, este o învățătură biblică importantă în aceste vremuri. Este necesară reconsiderarea echipării spirituale. În 1 Corinteni 3:2, „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi”, apostolul Pavel se adresează creștinilor care aparțineau de Biserica din Corint și spune că nu a putut să le vorbească din cauză că ei nu erau pregătiți, nu erau crescuți suficient, nu erau maturi, nu puteau înțelege, nu puteau primi și nu puteau să asimileze, nu puteau suferi aceste învățături. Să nu respingem hrana tare, dar și să fim stabili pe învățăturile de bază pentru a putea crește.

Adevărurile începătoare

Evrei 5:12 este un fel de reproș adus evreilor: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.”

Conform Evrei 6:1-2 („De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, învățătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică”) adevărurile începătoare ale lui Hristos sunt:

1. Temelia pocăinței de faptele moarte.
2. Credința în Dumnezeu.
3. Învățătura despre botezuri.
4. Învățătura despre punerea mâinilor.
5. Învățătura despre învierea morților.
6. Învățătura despre judecata veșnică.

Mă voi referi la aceste adevăruri în ordinea inversă.

Învățătura despre judecata veșnică face parte din învățăturile începătoare. Oamenii se tem de judecată, dar Domnul Isus Hristos spune foarte clar în Ioan 5:24 - „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”. Oamenii au fost ținuți robi de diavol prin frica de moarte și frica de judecata veșnică. Este adevărat că oamenii sunt toți vinovați, toți au păcătuit, plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Domnul Isus Hristos și cine crede în Domnul Isus Hristos nu vine la judecată, ci are viață veșnică. Aceasta face parte din bucatele tari. Laptele înseamnă această predicare despre judecată, care este pur și simplu o Evanghelie pecuniară sau a vinovăției. Da, oamenii sunt vinovați, dar cine crede în Domnul Isus Hristos nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață și Scriptura nu poate fi desființată.

Că va fi o judecată, este scris. În Apocalipsa spune că la judecată s-au deschis mai multe cărți și s-a deschis o altă carte, iar cine n-avea numele scris în cartea vieții a fost judecat după lucrurile care erau scrise în cărțile acelea. Dar cine are numele scris în cartea vieții, adică are viață veșnică, nu vine la judecată. Aceasta este foarte clar.

Apoi, face parte din învățăturile începătoare cea despre învierea morților. Dumnezeu învie morții și acum. Este scris că Domnul Isus a trimis ucenicii să predice Evanghelia, să curețe leproșii, să învie morții și aceeași trimitere este pentru credincioși și în ziua de astăzi.

Învățătura despre punerea mâinilor. Este un privilegiu, un har pe care Dumnezeu l-a acordat credincioșilor. Domnul Isus Hristos spune în Marcu 16:17-18 că pe cine crede în El, îl însoțesc anumite semne: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mâna șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” A pune mâna peste un bolnav nu este confesional. Potrivit acestor versete, poți să îți pui mâna peste un bolnav fără să spui un cuvânt, în autoritatea care ți-a fost delegată. Această învățătură funcționează și în cazul oamenilor care nu au multă teologie, dar trăiesc o viață împreună cu Dumnezeu. Noi dăm câteva principii confesionale și dacă nu întrunești anumite criterii confesionale nu poți să te rogi, să pui mâinile pentru vindecare. Dar îi încurajez pe oameni: credința în Dumnezeu, credința în Numele Domnului Isus Hristos nu este confesională.

Învățătura despre botezuri

Discuțiile despre botezuri n-au apărut de astăzi, ci din secolul al III-lea, poate chiar de prin al II-lea. Scriitorii de atunci discutau despre botez, înainte de a crede, după ce ai crezut și de atunci se tot perpetuează aceste discuții, fiindcă botezul confesional are tot felul de interpretări și  justificări corecte din punct de vedere confesional, iar eu nu aduc nicio critică. Eu nu sunt slujitorul confesional, ci sunt slujitorul lui Dumnezeu și vreau să aduc claritate în mintea oamenilor prin ceea ce scrie în Sfintele Scripturi. Domnul Isus Hristos, în Marcu 16:15-16, spune așa: „Apoi le-a zis: ”Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit””. Acolo sunt două condiții: să crezi și să te botezi. Botez fără credință nu se poate, pentru că sunt legate între ele. Unii oameni au rețineri față de botezul adulților, dar în momentul când cineva crede în Domnul Isus Hristos, prin credința în Numele Lui (Faptele apostolilor 10:43), primește iertare de toate păcatele, Duhul Sfânt mărturisește împreună cu duhul lui (Romani 8:16) că este copilul lui Dumnezeu, este născut din nou și atunci, deoarece crede din toată inima lui că Dumnezeu L-a înviat din morți, Îl mărturisește pe Isus ca Domn (Romani 10:9), va fi mântuit. Atunci pentru el, versetul 16 din Marcu 16 este cea mai mare bucurie: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

În categoria botezuri intră și botezul lui Ioan, al pocăinței, botezul cu Duhul Sfânt, în Duhul Sfânt, cu foc, și cele confesionale.

Pocăința de faptele moarte și credința în Dumnezeu

Textul biblic spune că învățăturile începătoare includ pocăința de faptele moarte. Ce înseamnă fapte moarte? Tot felul de ritualuri, fiindcă se adresează evreilor. Ei țineau luni, zile, spălarea ulcioarelor sau tot felul de ritualuri de curățire pe care le practicau și combinau credința în Domnul Isus cu aceste fapte moarte sau jertfe. Faptele moarte: nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru, nu fă cutare lucru. Există o diferență: toți știu de pocăința de păcate, dar mai este și pocăința de aceste fapte inutile, nebiblice care au legătură cu ritualuri, nu cu credința adevărată.

Învățătura despre neprihănire face parte din bucatele tari, dar se găsește în contextul acestei liste despre adevărurile începătoare. Apostolul Pavel, în Romani 1:16-17, spune: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” Cum adică o neprihănire pe care am primit-o prin credință și care duce la credință? Simplu. Eu ascult, și cred că sunt mântuit, și sunt neprihănit prin credința în Domnul Isus Hristos și crezând aceasta, credința mea crește: „cel neprihănit trăiește prin credință”. Aceasta face parte din bucatele tari: cel neprihănit trăiește prin credință. Eu nu-mi bazez credința, mântuirea, nici pe faptele mele, nici pe vestimentația mea, nici pe obiceiurile mele, nici pe religia mea, ci neprihănirea pe care am primit-o de la Dumnezeu.

Autoritatea cuvântului rostit este o învățătură importantă. De exemplu, sunt lucruri pe care le spunem copiilor când suntem frustrați, sau când ei nu ne împlinesc așteptările, sau când suntem sub presiune. Copiii își aduc aminte toate aceste lucruri. Noi, ca familie, slujim în consiliere de mulți ani și am întâlnit sute de cazuri de adolescenți care își aduc aminte. Dar am întâlnit și oameni cu părul cărunt, de 50 de ani, poate 60 de ani, care au purtat o viață întreagă povara unor cuvinte spuse în copilăria lor de către părinți. Ne-am rugat pentru vindecarea inimii și pentru eliberarea de sub poverile trecutului, să nu mai trăiască în trecut.

De ce avem nevoie să trecem de la lapte duhovnicesc la hrană mai tare?

Aș vrea să accentuez un aspect. Efeseni capitolul 4 vorbește despre slujbele pe care Dumnezeu le-a dat în biserică pentru zidirea Trupului lui Hristos, iar în versetul 14 apostolul Pavel spune: „ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire”. Dacă ne uităm cu atenție, în ultima perioadă, societatea noastră este asaltată de foarte multe învățături. Totodată, mă surprinde că societatea românească este deschisă pentru supranatural. În general, românul este deschis pentru supranatural indiferent de natura lui, dacă este malefic sau divin. Ce mă surprinde este că unii credincioși nu au temelia, nu sunt statornici în Cuvânt și migrează de la o învățătură la alta. Prin urmare, laptele duhovnicesc și curat este bun, e obligatoriu, dar noi creștem prin el, creștem în Cuvântul lui Dumnezeu spre mântuire.

E nevoie de creștere ca să ne putem bucura acum de toate comorile și binecuvântările duhovnicești cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat în Hristos Isus, să trăim o viață din belșug și, vorbind despre comunitate, despre națiune, despre țară, noi să fim oameni care suntem o soluție la problemele societății.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 5), din septembrie-octombrie 2024, cu tema „Descifrând Scripturile”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

De la un capăt la altul, această revistă se vrea o provocare pentru a ști și a înțelege mai mult, pentru a aprofunda lucruri care țin de esența vieții de credință creștină, pentru a înțelege locul și rolul nostru și lucrarea Lui în această vreme. Este o mare preocupare pentru revelație din Scriptură, pentru maturizare spirituală, pentru trecerea la statura de „om mare”.

Desigur că în fiecare generație, mai ales în cea a zilelor de pe urmă, vedem cum dragostea celor mai mulți se răcește, dar identificăm o rămășiță tot mai radicală care conștientizează că singura soluție de a sta fermi pe poziția adevărurilor biblice este... cunoașterea acestora, este echiparea biblică pentru slujire, este nevoia de creștere spirituală.

A) Pentru aceasta, o primă provocare este: oare stăpânim toate învățăturile de bază? Tot ce este numit „învățături începătoare” (sau „lapte duhovnicesc”). Sau mai trebuie să citim, să ne documentăm, să cercetăm Scripturile? Noi, ca lucrare de mass-media creștină, dorim să provocăm întreaga noastră audiență (prin canalul TV, prin social-media, revistă, materiale tipărite) să stăpânească acele adevăruri de bază, începătoare, despre care vorbește Scriptura în Evrei 6:1-2:

1. temelia pocăinței de faptele moarte
2. credința în Dumnezeu
3. învățătura despre botezuri
4. despre punerea mâinilor
5. despre învierea morților
6. despre judecata veșnică

Fă-ți o listă cu aceste adevăruri începătoare și vezi dacă le stăpânești!

B) O a doua provocare, pentru cei care consideră că stăpânesc adevărurile începătoare, este trecerea de la stadiul de „prunci” la stadiul de „oameni mari”, maturi (Evrei 5:13-14) care consumă „hrană tare”.

Și nu numai pentru a fi gata de a da socoteală în orice moment de credința lor, ci și pentru pregătirea de a fi parte din lucrarea Domnului în zilele de pe urmă. Și pentru a putea rămâne în picioare într-o confruntare spirituală în creștere.

Observăm în Biserica din România o creștere a interesului pentru următoarele categorii de învățături avansate, legate de priorități în slujire și creștere spirituală:

1. învățătura în vindecare-eliberare-restaurare
2. domenii ale rugăciunii (mijlocire, lupta spirituală, unitate, rugăciuni profetice)
3. comunicare cu Dumnezeu, în ambele sensuri, auzirea vocii Lui
4. impactarea tuturor segmentelor societății
5. persoana și lucrarea Duhului Sfânt (inclusiv daruri și roadă)
6. identitate/scop/destin (începând cu natura divină a credinciosului)
7. pregătirea Miresei pentru întâlnirea cu Domnul
8. înțelegerea vremurilor
9. echiparea tinerei generații, investiție în educația creștină a copiilor
10. închinarea ca mod de viață (individuală și corporativă)
11. abordarea evanghelizării în zilele de pe urmă
12. înțelegerea restaurării fundamentului apostolic și profetic și a celor 5 slujbe
13. autoritatea și puterea creatoare a cuvântului rostit
14. administrarea finanțelor din perspectivă biblică
15. prezență și activare angelică
16. mentalitatea Împărăției
    
17. raportare biblică la Israel, judecata națiunilor 

 C) A treia provocare este pentru cei care conștientizează că au nevoie de o echipare specială pentru slujirea la care sunt chemați. Domnul are un plan cu fiecare, dar intrarea deplină în acea chemare depinde și de nivelul de maturitate spirituală, asociat cu disponibilitatea de a fi în ascultare și de a dori mai mult.

Fiecare este chemat la slujire, care de cele mai multe ori este asociată cu extinderea Împărăției, în teritorii neprietenoase, în sisteme lumești, dominate de alte valori și relații decât cele din sistemul creștin.

Vom fi în stare să confruntăm situațiile noi dacă nu avem o bază scripturală solidă? Dacă nu știm să răspundem cu „ESTE SCRIS!”? Vom avea resorturi interioare să ne ridicăm, să mergem, să perseverăm, să ne exercităm autoritatea, să vorbim lucrurilor să vină în ființă... dacă nu stăpânim și nu avem în noi adevăruri scripturale solide, dacă nu avem o înțelegere clară a identității și autorității noastre, și nu avem dorința de a-L sluji sacrificial?

 Echiparea pentru slujire pentru Biserica din România presupune 3 domenii mari:

1) slujirea transculturală
2) evanghelizare în România, în zone/domenii considerate „câmpuri de misiune”
3) slujirea în toate segmentele societății (slujire de care nu este scutit niciun credincios pentru că începe în familie, pe scara blocului, la locul de muncă, în toate sferele de activitate).

În loc de concluzie:
Credem că nevoia de creștere spirituală, de maturizare, nu este un moft, o opțiune, un aspect care vizează doar lideri chemați în slujirea Bisericii, ci este un imperativ al momentului pentru fiecare credincios.

Tudor Pețan
Președinte Alfa Omega TV

Editorialul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 5), din septembrie-octombrie 2024, cu tema „Descifrând Scripturile”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista