M-am născut în Oradea, am 25 de ani si sunt programatoare. Am studiat la Universitatea Politehnica din Timișoara in cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare.
Alegerea acestei facultăți a fost foarte interesantă, inițial am vrut să mă înscriu la Facultatea de Telecomunicații dar când am predat dosarul, m-am rugat și am cerut să se facă voia lui Dumnezeu si am pus calculatoarele prima optiune pe listă. Spre marea mea surprindere am intrat la buget la Calculatoare.
Mă numesc Ștefan Șeuleanu și lucrez ca și comisar de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj, la serviciul ordine publică, ofițer specialist Poliția de Proximitate. Prin harul lui Dumnezeu, în anul 2000 împreună cu alți doi frați polițiști creștini, aflând printr-un polițist englez că în Anglia există o asociație a polițiștilor creștini care promovează respectarea principiilor biblice și a legilor statului, am pus bazele Asociației Polițiștilor Creștini din România.
„Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”– Mica, 6:8
Încă de mici copii, începem să umblăm, iar această umblare fizică care se învață relativ repede – dacă ne raportăm la lungimea unei vieți pe acest pământ – continuă toată viața, ca umblare dintr-o perspectivă mai largă. Cu alte cuvinte și dintr-o altă perspectivă, viața în sine este o umblare, iar această umblare, chiar dacă poate fi fărâmițată, prin transpunerea în mai multe planuri, segmentată în funcție de mai multe criterii, ar trebui să o privim, până la urmă, ca o potecă … pe care umblăm (pășim și lăsăm urme!).
Numele meu este Talida Tolnai. Sunt din Zalău și fac parte dintr-o familie în care mama este ortodoxă, tatăl este reformat, iar cei doi frați ai mei sunt creștini ortodocși.
Am început să fac sport de la vârsta de 14 ani. Fac handbal. Este un sport foarte frumos. Am fost văzută în curtea școlii de către antrenorul meu, care astăzi nu mai e printre noi, căruia i-a plăcut foarte mult energia pe care eu o emanam jucând fotbal cu băieții și m-a întrebat dacă îmi doresc să fac acest sport, handbal. I-am zis că nu vreau, că nu îmi place, dar a venit la părinții mei, m-a cerut de la ei și din momentul în care părinții mei au dat verdictul că pot să merg, am început să practic acest sport. Consider că Dumnezeu știa dinainte toate lucrurile. Consider că era nevoie de mine în această meserie, ca să poată să-și ducă El lucrarea mai departe...
Mă numesc Aurel Bobu și sunt din Bivolărie, Bucovina. Administrez fabrica de încălțăminte Marelbo cu 560 de angajați, oameni care, cu ajutorul lui Dumnezeu și implicarea noastră, au o pâine în casă și un câștig cu care pot să își întrețină familia. Cred că este ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu pentru zona aceast, faptul că oamenii au unde să lucreze.
