Dumnezeu lasă în fiecare generație un timp prielnic în care dorește să lucreze cu acea generație, a spus Bella Știr în sesiunea intitulată „O generație fără carte”. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și dinamic, mereu actual și suficient. Scriptura vorbește despre întoarcerea la „cărările vechi”, adică la adevărul neschimbător care se descoperă din nou fiecărei generații.

„Cuvântul care transformă” a fost titlul mesajului susținut de Daniela Lazăr la deschiderea Conferinței Naționale a Femeilor, desfășurată la Mamaia între 23 și 27 iunie 2025. Dumnezeu dorește să ne transforme după chipul Fiului Său și folosește Cuvântul pentru a-Și împlini acest scop.

Unii ar putea presupune că personalitatea plină de grație a lui Dumnezeu este de asemenea natură încât El trebuie să ne ierte dacă i-o cerem. Alții ar putea crede că disponibilitatea Sa de a ne ierta este condiționată de abilitatea noastră de a ne contrabalansa faptele rele cu o măsură mai mare de fapte bune. Aceasta este o perspectivă nebiblică.

(James Vincent, lider închinare, „Glory of Zion International” - Dallas)

James Vincent este director internațional de închinare la „Glory of Zion International”. La începutul lui 2025, el a fost vorbitorul principal la conferința „Închinare profetică”, găzduită de Biserica „Filadelfia” din Baia Mare.

Care este diferența dintre închinarea profetică și închinarea obișnuită din biserică?

Sunt un mare susținător al faptului că Domnul este vrednic de laudă, indiferent de modul prin care I-o oferim. El este vrednic să fie lăudat, este vrednic să fie onorat. E frumos când Îi cântăm cântări de închinare din inimă, dar apoi vine un moment în care interacționăm cu ceea ce spune și cu ceea ce face El. Când suntem atenți la asta, El poate începe să folosească sunetele pe care le emitem pentru un scop ceresc. Pot exista momente în care El vorbește, momente în care El lucrează, iar atunci când sunetele noastre și ceea ce cântăm sunt în concordanță cu ceea ce face El, devine profetic.

De ce predicăm? De ce profețim?

O facem pentru noi aici, pe pământ – pentru călăuzire. În cer, în jurul tronului, va fi închinare în mod continuu. Când facem acest lucru aici, pe pământ, ne aliniem cu veșnicia. Ne aliniem cu ceea ce se întâmplă și cu ceea ce va veni. Este ceva ceresc, nu depinde de faptul dacă mergem sus sau rămânem aici. Se întâmplă în mod continuu.

Închinarea din prima linie

Voi începe cu cerul, deoarece înainte ca Isaia să fie sfințit de Cuvântul Domnului, el a fost martor la ceva ce s-a întâmplat în cer. A văzut îngerii cântând și strigând unul către altul: „Sfânt este Domnul! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Asta s-a întâmplat înainte ca toate lucrurile să fie dezvăluite.

Să venim acum la un exemplu pământesc. În timp ce poporul ieșea din Egipt, Miriam a început să cânte ceea ce eu numesc „prima cântare profetică”, prima cântare spontană. Ea începe să-L slăvească pe Dumnezeu pentru lucrurile care s-au întâmplat. „Voi cânta Domnului. El a biruit glorios. Domnul este un războinic. El a aruncat în mare pe cal și pe călăreț.”

Să mergem și mai departe și să vorbim despre 2 Cronici, unde Iosafat merge la luptă. Ca răspuns la cuvântul profetic al Domnului, el începe să conducă cu sunet. Cuvântul a fost: „Du-te acolo și vezi ce a făcut Domnul.” Chiar acolo, în fața tuturor, Iosafat conduce cu închinare, cu sunet, cu laudă ca răspuns la Cuvântul Domnului. Unde mai vedem acest lucru? În cartea Apocalipsa. Când Domnul aduce toate aceste cuvinte și judecăți, ce începe să se întâmple în cer? În cer începe să se cânte. Cântarea e mereu predominantă. Eu cred că nu sunt doar închinătorii în prima linie. Cred că închinarea înconjoară totul. Este ceva ceresc. Are loc în mod continuu. E ceva de sine stătător. Închinarea este veșnică, ea schimbă, este vie. Cred că David a avut această revelație când a adus înapoi chivotul legământului.

David spune că singurul mod în care pot administra prezența lui Dumnezeu în mod corect, dincolo de jertfe, dincolo de sarcinile preoțești, este ca închinarea să aibă loc în jurul chivotului legământului, care este prezența lui Dumnezeu, ca închinarea să fie 24 de ore din 24. De ce nu a avut pe cineva care să strige și să predice 24 de ore din 24? De ce nu a avut războinici care să declare victoria 24 de ore din 24? Muzica domina, cântarea, demonstrația manifestării creative înaintea Domnului. Este greu pentru oameni să creadă că sunetul, nu doar închinarea ca supunere, nu doar închinarea ca ascultare și împlinire a ceea ce spune El, deoarece și asta este închinare, și este probabil o expresie mai bună a ceea ce înseamnă cuvântul „închinare”, dar sunetul închinării este mult mai important decât îl considerăm noi aici, pe pământ. Noi i-am minimalizat semnificația în slujirea noastră pentru Domnul.

Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii?

Cortul lui David a fost o reprezentare a acestui lucru. De ce? Chivotul legământului era ascuns. Doar marele preot putea să intre și să slujească în fața chivotului legământului. David l-a pus în mijlocul poporului. Toată lumea putea să vină și să-L onoreze pe Dumnezeu. Asta a vrut Dumnezeu de la început. Să nu mai vorbim despre Adam și Eva. Dumnezeu a dorit să umble cu noi în răcoarea zilei. Isus a restaurat acest lucru aducându-ne înapoi și înlăturând perdeaua. Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii. Oamenii de aici din România se concentrează pe Cuvânt, să memoreze Cuvântul: Cuvântul este putere, are ungere. Cuvântul este bun, dar să ne concentrăm pe restaurarea închinării.

Fragment extras din emisiunea „Realități și perspective” cu tema „Restaurarea închinării profetice”, invitat James Vincent.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 4), din octombrie - decembrie 2025, cu tema „Planul Domnului cu România”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista