Romani 12:3 - „eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine...”

Dacă mulţi creştini întâmpină dificultăţi când sunt puşi să-şi recunoască valoarea personală, adolescenţii şi tinerii resimt criza identităţii mult mai acut. Factorii care determină această stare variază de la relaţiile precare cu părinţii, cu şcoala şi societatea, până la concepte teologice greşite. Prin urmare, versetul de mai sus e interpretat de către tineri ca o accentuare a faptului că nu trebuie să aibă despre ei o părere prea înaltă. Această concluzie greşită, juxtapusă dorinţei naturale a oricărui tânăr de a fi iubit, acceptat şi util, îi determină pe unii tineri să ia cele mai greşite hotărâri.

Astfel, anturajele rele în care sunt acceptaţi „aşa cum sunt” schimbă deseori până şi cele mai bune obiceiuri formate în familie, şcoală sau biserică. Dezamăgirile în serie legate de prietenii nepotrivite, de relaţii amoroase efemere şi de iluzia succesului îi fac pe unii tineri să-şi piardă speranţa de mai bine şi nasc în mintea altora chiar şi ideea sinuciderii...