În ultimii 40-50 ani, am aflat că viața e creată și e condusă de mecanisme moleculare. Acestea sunt niște mașinării care pun celula în mișcare. Privind aceste mecanisme, ne întrebăm de unde au apărut. Cred că răspunsul standard oferit de evoluția darwinistă e foarte nepotrivit.

Dr. Michael Behe și-a dedicat mare parte din carieră studiului celulelor vii și mecanismelor moleculare care le permit acestora să se miște, să producă energie și să se reproducă. Concluzia lui e că aceste mecanisme biochimice complexe nu ar fi putut fi construite în urma selecției naturale. Observațiile lui Behe au dat naștere unei teorii pe care el o numește „complexitate ireductibilă”.

Există două întrebări majore în biologie: „Cum apar noile forme de viață cu structuri noi, precum aripile sau ochii, din viața care există deja ?” A doua: „Cum a apărut viața pe pământ?”

Știm că Darwin și-a petrecut cea mai mare parte din viață formulând un răspuns la prima dintre cele două întrebări. Charles Darwin a comparat istoria vieții de pe pământ cu un copac cu multe ramuri. Tulpina copacului reprezenta prima celulă vie, iar ramurile erau forme noi și complexe de viață, care au evoluat în timp de la primele organisme primitive. Darwin încerca să explice cum au apărut ramurile „copacului vieții”.

Până la începutul anilor 60, majoritatea savanților excluseseră posibilitatea ca reacțiile chimice întâmplătoare din apele primordiale de la începutul pământului să fi produs vreodată molecule proteice complexe și primele celule vii. În ciuda limitărilor date de întâmplare, cercetătorii preocupați de originea vieții au continuat să caute un proces natural care să fi generat prima formă de viață.

„Biologii trebuie să rețină mereu că ceea ce văd nu a fost creat, ci a evoluat", spunea Francis Crick. Când privim la mecanismele moleculare, sau la procesul incredibil de complex prin care se divid celulele, ne întrebăm: este oare posibil ca aceste lucruri să aibă în spatele lor o inteligență anume? Există oare un plan sau un scop în această structură?