Te-ai luptat vreodată să te supui lui Dumnezeu pentru că ai vrut cu adevărat să mergi înainte și să faci ceva singur? Dacă da, vă pot doar îndemna să examinați chemarea voastră. Faceți exact ceea ce Dumnezeu vă spune să faceți și mergeți exact acolo unde vă conduce. Dacă sunteți acolo acum, sunteți în pace. Dar dacă nu sunteți în pace, poate că nu vă încredeți în Domnul așa cum ar trebui să o faceţi.
Versetele din Scriptură care descriu scopul lui Isus pe pământ se găsesc în Luca 4:18-19: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Creștinii care eșuează în a se ruga nu își dau seama de pericolul în care se află. Puteți să argumentați: ”Care e problema dacă unii creștini nu se roagă? Ei sunt încă credincioși - iertați și merg în cer.”
Când Isus a umblat pe pământ, S-a făcut accesibil populației întregi. El a învățat în sinagogi, pe munți și pe bărci, vindecând pe cei bolnavi și făcând minuni. El Și-a ridicat vocea la sărbători, plângând: ”Eu sunt apa vie! Veniți la Mine și vă voi sătura sufletul însetat.” Oricine se poate apropia de El și poate fi săturat. Dar invitația Domnului nostru a fost în cea mai mare parte ignorată.
Cei mai mulți creștini sunt familiarizați cu acest verset: ”Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Vedem aici că Marele nostru Preot, Isus, simte suferințele noastre împreună cu noi. Cu alte cuvinte, Domnul este atins de orice durere, confuzie și disperare pe care noi o simțim. Nu există nicio experiență de-a noastră cu care El să nu fi simțit alături de noi într-un fel sau altul.