Când Domnul atinge o persoană și o aduce pe genunchi, aceasta intră în părtășie cu Hristos. Ea intră într-un loc de odihnă și începe să-I slujească lui Hristos cu o nouă pasiune și cu o iubire crescândă.
Auzim multe cuvinte despre favoarea lui Dumnezeu în zilele noastre, ceea ce este un lucru bun. Fără favoarea Domnului, nu am putea să respirăm, să existăm sau să găsim o viață adevărată oriunde în lumea aceasta. Dumnezeul nostru iubitor și plin de compasiune ne arată că ne binecuvântează cu ocrotirea Sa uimitoare.
David a spus cu îndrăzneală: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?... El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11). Când vorbim despre acest aspect, ne referim la expresia facială, chiar la limbajul corpului și tonul vocii. David spune ceva foarte important aici. Fața ta este ca o oglindă care reflectă ceea ce se întâmplă în inima ta - toată bucuria sau tulburarea se reflectă acolo.
Scriitorul cărții Evrei ne spune: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15).
”De aceea, noi nu cădem de oboseală ... ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:1-2). Apostolul Pavel afirmă că suntem chemați să fim o manifestare a adevărului. Bineînțeles, știm că Isus este acest adevăr. Deci, ce vrea să spună Pavel prin faptul că trebuie să fim manifestarea lui Isus?