”Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor!” (Evrei 13:20-21).

În epistola sa către Efeseni, Pavel îi îndeamnă pe toți credincioșii să caute măsura cea mai deplină a binecuvântărilor Evangheliei lui Hristos. ”Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos…. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;... şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 4:7 și 13, 3:19).

Pavel vorbește despre o anumită slujire pe care o are fiecare creștin. Această slujire nu necesită anumite daruri sau talente; mai degrabă, ea trebuie să fie întreprinsă de toți cei care s-au născut din nou. De fapt, această slujire este prima chemare a credinciosului. Toate celelalte eforturi trebuie să izvorască din ea pentru că nicio slujire nu poate fi plăcută lui Dumnezeu dacă nu este născută din această chemare.

Isaia 16:6 descrie cu exactitate ceea ce se întâmplă cu o națiune mândră care cade sub judecata lui Dumnezeu: ”Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui.” În toată Scriptura, națiunea Moabului servește drept simbol reprezentând toți oamenii care se bazează pe ei înșiși, care Îi întorc spatele lui Dumnezeu și cad sub judecata Lui.