„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20).
Mulți creștini au doar o noțiune vagă despre cine este Duhul Sfânt. Poate că au auzit de El, dar se străduiesc să-L înțeleagă rolul. Deși este adesea trecut cu vederea sau poate chiar neglijat de mulți credincioși, El este la fel de divin ca Tatăl și Fiul (Fapte 5:3-4). Luați în considerare următoarele lucruri:
În Geneza citim relatarea soției lui Iacov, Rahela, și dorința ei disperată de a avea un copil. Nu mai putea suporta gândul de a trăi fără a cunoaște bucuria nașterii, fără a experimenta ceea ce a fost menit pentru ea ca femeie. În cultura evreiască o femeie fără copii era privită cu dispreț, ca o persoană incompletă. Durerea Rahelei era insuportabilă și ea s-a plâns lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!”(Geneza 30:1).
Biblia avertizează cu claritate: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie” (vezi Evrei 3:7-8). Cu alte cuvinte, nu întrebați așa cum Israel a făcut odată în necredința sa: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?” (Psalmul 78:19).
Scriptura vorbește despre vremea lui Moise: „Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit şi picioarele nu li s-au umflat....au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare” (Neemia 9:21, 25).