Iona era un profet care înțelesese pe deplin bunătatea Domnului. Dar el era un om care nu putea să se bucure de ea și nu putea să și-o însușească. În schimb, Iona a luat îndurarea lui Dumnezeu ca pe o povară pentru el.
Iată un verset dintre cele mai des citate și cântate din tot Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale” (Psalmul 63:3). Poate te întrebi: „Ce înseamnă că bunătatea Lui prețuiește mai mult decât viața?”
Ucenicii erau nerăbdători să înceapă evanghelizarea, dar Isus le-a dat instrucțiuni clare: „să rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24:49). Isus știa mult mai bine decât ucenicii că înzestrarea necesară pentru slujbă era mai mult decât un intelect ager, talent omenesc și chiar o inimă sinceră. Deci au ascultat de Isus și au așteptat în camera de sus, rugându-se, cântând și lăudând pe Dumnezeu.
Isaia capitolul 6 conține gloriosul pasaj bine cunoscut despre Isus: „Am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt și poalele mantiei Lui umpleau Templul” (Isaia 6:1). În copilărie, imaginea din mintea mea despre Domnul era că El se afla într-un loc distant, separat de mine, o entitate la care trebuia să mă adresez cu forma veche a cuvântului „Tu”, foarte ceremonios, așa cum este folosit în versiunea Bibliei Regele Iacob.
„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică” (Iuda 20-21).