Mulți oameni sunt frustrați fiindcă, deși au o vastă cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu, totuși au puțină experiență de viață împlinindu-l. Dumnezeu vrea ca noi să unim ceea ce știm cu modul în care trăim.

Simțiți ca și cum a trecut mult timp de când nu ați mai auzit un cuvânt de la Domnul? Pare că El rămâne tăcut în ceea ce privește împlinirea făgăduințelor Sale, pe care vi le-a spus odată, ca și cum le-ar fi pierdut din vedere? Poate că ați început plini de speranță, crezându-L pe Dumnezeu atunci când v-a spus: "Te voi elibera. Îți voi folosi viața pentru slava Mea". Când a vorbit prima dată despre aceste promisiuni, acestea au fost bucuria inimii voastre și sursa puterii în trecerea zilelor. Dar acum, în mijlocul tăcerii lui Dumnezeu, vă întrebați ce s-a întâmplat legat de cuvântul Său față de voi.

În ultimele zile ale slujirii Sale, Isus petrecea timp cu ucenicii Săi, pregătindu-i să devină stâlpii viitoarei Sale Biserici. Ei erau încă „slabi în credință”, bărbați cu puțină credință, iar Isus îi mustrase din când în când pentru necredința lor. A văzut că în inimile lor exista o piedică care trebuia să fie îndepărtată, fiindcă altfel nu ar fi ajuns vreodată la revelația necesară conducerii Bisericii.

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?” (Luca 15: 4). Isus vorbește aici despre o oaie care a fost în staul. În mod clar, acesta reprezintă un membru al turmei lui Hristos, care a fost bine hrănită și condusă de un păstor iubitor. Cu toate acestea, această oaie s‑a pierdut, așa că păstorul a ieșit să-o caute.