Când copiii lui Israel au fost izbăviți din Egipt și au trecut Marea Roșie, credința lor era la un nivel înalt. Ei au cântat, au dansat și au strigat laudele lui Dumnezeu, pentru că I-au văzut brațul puternic cu care i-a eliberat. „Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări… Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, i-a zdrobit pe vrăjmaşi… Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.“ (Exodul 15: 2, 6, 18)

"Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta" (Psalmul 16:11).

„Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har. 

Dumnezeu nu este atât de interesat de ceea ce "facem" noi pentru El, cât în a aduce rod spiritual. Numai prin Duhul Său, care lucrează în noi, se poate forma caracterul evlavios pe care El îl dorește. Luați aminte la rugăciunea lui Pavel față de credincioșii din Colose: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:10).