Apostolul Pavel ne spune că am fost chemați de Dumnezeu să alergăm o cursă. Petru face referire la această cursă, de asemenea, atunci când ne spune să ne încingem coapsele minții noastre (vezi 1Petru 1:13). El spune că trebuie să ne pregătim pentru alergare, întărindându-ne credința și încrederea în Domnul.
Isus a spus odată: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Dumnezeu a promis poporului Său o odihnă glorioasă, de neînțeles, care include pace și siguranță pentru suflet. Domnul a oferit această minunată odihnă copiilor lui Israel – o viață de bucurie și victorie, fără teamă, vinovăție sau condamnare, dar până la vremea lui Hristos, nicio generație de credincioși nu a umblat pe deplin în această binecuvântată promisiune. După cum Biblia spune foarte clar, ei n-au avut-o din cauza necredinței lor: „Vedem că nu au putut intra din cauza necredinței” (Evrei 3:19).
Regele David a spus cu îndrăzneală: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11). El repetă aceeași afirmație în Psalmul 43:5.
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)