„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului, şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.” (Psalmul 107:1-5).

„S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. ” (Ioan 13:4-5). Unii creștini devotați urmează acest exemplu și își fac un obicei de servicii de „spălare a picioarelor”. Deși acest lucru este cu siguranță lăudabil, există o semnificație mai profundă care trebuie învățată din această practică. De fapt, când Isus a spălat picioarele ucenicilor, el i-a întrebat: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” (13:12).

Se poate să treci prin cea mai grea furtună din viața ta - o luptă financiară, probleme în afaceri, defăimări, probleme în familie sau o tragedie personală. Neliniștea te ține treaz noaptea, un nor fiind asupra ta. Când te trezești, durerea apăsătoare este încă în tine și strigi: „Doamne, cât timp vei permite să trec prin asta? Când se va termina?"

Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt și, odată ce au ajuns la Marea Roșie, acesta și-a ridicat toiagul peste apă, iar în timpul nopții un vânt puternic de est a împărțit marea. Apa se ridica într-un zid de fiecare parte, pentru ca israeliții să poată traversa pe uscat. Când egiptenii au vrut să-i urmărească, apele i-au copleșit și i-au înecat pe toți. Citiți relatarea din Exodul 14:15-31.