Unii oameni care s-au depărtat de credință își spun: “Pot să mă împac cu Domnul oricând aleg eu. Doar că nu sunt gata. Nu sunt supărat pe Dumnezeu; am numai nevoie de timp cu prietenii mei, timp să mă distrez. Știu că Dumnezeu este iubitor și milos, deci când sunt gata, voi veni la El. Voi știi când va sosi clipa aceea”. Aud aceste gânduri mai ales printre tinerii care se îndepărtează.
Teologii folosesc un cuvânt straniu pentru a-l descrie pe Isus, zicând că El este “impecabil.” Să fii “pecabil” înseamnă să eșuezi, să păcătuiești, să fii de vină, să te chinui, să transmiți ideea că ceva din tine poate fi perturbat. Dar chiar în condiția Lui umană, natura divină a lui Isus a preluat controlul asupra întregii naturi umane. Nu exista poftă în ochii Lui, nici mândrie nu era în inima Lui. Doar acest lucru în sine este glorios. Chiar și în natura Lui umană El a rămas suveran, una cu Dumnezeu (vezi Matei 18:18, Coloseni 2:10).
Odată am auzit pe un misionar vorbind despre mari treziri care au loc pretutindeni în lume. Era clar că în fiecare caz, „duhul de rugăciune” este legat de ultimul seceriș. În Vietnam, Siberia, zona Amazonului, Africa, oamenii lui Dumnezeu se roagă cu foc și fervoare — plângând și strigând la Dumnezeu, căutând fața Lui, ocupându-se de păcat și întorcându-se la neprihănire.
„Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală [curată- versiunea KJV, n.tr], dar puterea boilor aduce belșug de roade.” (Proverbe 14:4)
Cartea Proverbelor ne spune că poți avea un staul curat, dar nici boi nu vor fi în el.
Te confrunți cu o criză crâncenă chiar acum? E posibil să te întrebi: „Ce trebuie să fac când sunt adus într-o asemenea situație disperată? Ce ar trebui să fac când totul pare fără speranță — când nu mai am încotro să mă duc sau nu am nici scăpare vizibilă? Ce se întâmplă când sunt copleșit de frică pentru că totul se prăbușește în jurul meu și eu nu am răspunsuri pentru problemele mele, iar nimeni nu îmi spune cum să ies din necazul meu?”