Când eram tânăr în credință, credeam că frica de Domnul este asemănătoare cu teama de ceva rău, cu teama de a nu fi omorât sau chiar cu teama de un păianjen. Mai târziu, am realizat că frica de Domnul are de-a face cu venerarea, cu teama reverențioasă față de Cel care a creat toate lucrurile, Cel care vede totul și cunoaște totul. Am început să înțeleg că frica de Domnul este începutul înțelepciunii (Proverbe 9:10), duce la viață (Proverbe 19.23) și este o comoară (Isaia 33:6). Nu demult am ascultat mesajul unui foarte cunoscut învățător al Cuvântului lui Dumnezeu care a spus că frica de Domnul are o dublă înțelegere. Da, frica de Domnul înseamnă venerare si teamă reverențioasă, dar în același timp înseamnă teama de a nu-L pierde pe Preaiubitul noastru.
Iosua a știut prin Duhul că Dumnezeu îi va da orice loc unde va călca talpa piciorului lui. El a fost un om care trăia prin credință! Indiferent cum arată lumea ta astăzi, Dumnezeu ți-o va da în stăpânire! Ridică-te astăzi și exercită-ți autoritatea prin Duhul împotriva oricărui obstacol! Nu te lăsa intimidat de frică, neliniște, vrăjitorie, sărăcie, boală sau orice altceva îți stă în față! Astăzi, biruința este a ta! Ridică-te și intră în stăpânire!
Verset biblic: Iosua 1:8 - ”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”
© Ruach Ministries
Pentru noi, cei ce suntem angajați într-un război spiritual, este important să înțelegem că pe măsură ce căutăm ungerea prin care să-l biruim pe vrăjmaș, nu putem învăța lecții mai valorease ca acelea desprinse din confruntarea lui Isus Hristos cu diavolul în pustie. Înțelegând confruntarea lui Isus din pustie, împuternicirea pe care o căutăm, nu vine întotdeuna pe fondul unei stări de confort, ci de confruntare crucială. Isus Și-a întemeiat Împărăția prin cuvântul scris! În timp ce trebuia să-i reziste vrăjmașului, Isus a decretat Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă în viața Sa. În timpul strădaniilor noastre de a-l birui pe vrăjmaș, haideți să ne amintim că autoritatea noastră supremă stă în „Cuvântul scris”!
Dumnezeu ne-a chemat să slujim în Împărăția Sa. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus, pentru a ne arăta calea, pentru a fi modelul pe care să-l urmăm. Haideți așadar să nu umblăm după titluri în lucrare, după onoare și slavă, ci să urmărim chemarea pentru viața noastră, lucrarea înaltă a slujirii ce vine împreună cu chemarea.
Verset biblic: Ioan 13:12-17 - ”După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi, Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.”
© Ruach Ministries
„Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule”, era rugăciunea lui David înaintea lui Dumnezeu. Sunt atât de multe lucruri pe care le cerem de la Domnul. Nu le primim, pentru că motivațiile noastre sunt greșite. Le cerem pentru un scop egoist, pentru împlinirea care vine din dorințele firești. Scopurile noastre nu-L glorifică pe Dumnezeu. Sunt atât de multe lucruri pe care Domnul ar dori să ni le ofere, însă ochii noștri sunt îndreptați spre cele firești și nu spre cele spirituale. Când începem să privim cu ochii Duhului, concentrarea pe dorințele noastre se diminuează, iar inima noastră începe să se schimbe. Apoi, putem cere, și ceea ce vom cere va fi dintr-o inimă schimbată, nu dintr-un duh firesc. În acel moment situația se va schimba.