În timp ce mă închinam Domnului în această dimineață, El mi-a vorbit despre acei credincioși care încă mai țin în inimă rănile trecutului, răni ce au dat lăstari de amărăciune. Acești oameni au intrat în noul an cu vechile probleme și, în consecință, nu au parte de străpungere în niciun domeniu din viața lor. Dumnezeu dorește ca toți copiii Lui să se focalizeze pe lucrurile bune, pe care aceștia le-au experimentat în viață și vor realiza că rănile suferite sunt mult mai puține în comparație cu amintirile plăcute și vesele pe care le-au experimentat în viețile lor.

Versetul de mai jos ne îndeamnă să fim mulțumitori în orice circumstanță a vieții. Atunci când suntem loviți de o tragedie sau cădem într-o ispită, noi nu trebuie să mulțumim pentru situația în sine. Mulțumirea noastră trebuie îndreptată spre Dumnezeu, pentru mijlocul pe care ni-l pregătește pentru a ieși din aceste situații. Dacă citești cele patru Evanghelii, vei vedea că Isus nu a mulțumit niciodată pentru boală sau moarte. În schimb, atunci când a întâmpinat astfel de situații, răspunsul Lui a fost acela de a le birui prin puterea lui Dumnezeu.

În sezonul nou care ne stă în față, noi trebuie să fim plantați și înrădăcinați într-o biserică locală, unde să slujim, pentru a putea beneficia de binecuvântările lui Dumnezeu. Pentru a fi părtaș harului Său, trebuie să rămâi în El, să fii conectat cu El, căci despărțit de El nu poți face nimic și nu poți aduce rod.

Am văzut într-o vedenie un tată, trecut de 60 de ani, care era împreună cu fiul său, în vârstă de de 5, 6 ani. Tatăl ținea mâinile copilului în mâinile sale și plângea. Îi spunea copilului faptul că acesta îi tot ceruse lucruri după lucruri, iar el, ca și tată, făcea tot ce-i stătea în putință pentru a i le oferi; copilul, însă, nu-i arătase niciodată aprecierea.