Ca și creștini experimentăm în mod personal măreția lui Dumnezeu, exact cum s-a întâmplat și cu poporul Israel. Și, totuși, ne abatem atât de ușor de la căile Lui. Uităm atât de repede minunile înfăptuite de Dumnezeu, când ne-a scos din țara Egiptului și ne-a purtat de grijă în experiența deșertului. Îmi spuneam adesea că israeliții au fost un popor nerecunoscător, dar, și noi suntem la fel ca ei prin neascultarea și necredința noastră.

Am avut imaginea cuiva care era așezat pe o placă de surfing, la o oarecare depărtare „pe mare”. Stătea acolo de multă vreme în așteptarea următorului val. Așteptarea aceasta părea că nu se mai sfârșește. Începuse chiar să se îndoiască și să devină neliniștit. Credința începea să i se clatine. Avea nevoie să ajungă la mal. Am văzut apoi un val uriaș îndreptându-se spre el. Valul se numea „milă și har”. Venea înspre el cu o viteză constantă oferindu-i surferului timp să se pregătească pentru a-l prinde.

Suveranitate înseamnă „deasupra sau superior altora; putere supremă, rang sau autoritate.” Atunci când oamenii fac referire la suveranitatea lui Dumnezeu, ei spun de fapt următorul lucru: „nu știi niciodată ce are de gând Dumnezeu să facă. La urma urmei, El este atotputernic și complet independent, așa că face ce vrea și când vrea.” De fapt, nouă ne-a fost transmisă toată responsabilitatea.

Isaia 3:10-11 - Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui. Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.

Ți-a fost frică vreodată să te dedici total lui Dumnezeu, gândindu-te că lucrul acesta te-ar priva de anumite plăceri ale vieții? Satan face tot ce-i stă în putință pentru a te convinge de faptul că el îți poate oferi viața pe care merită să o trăiești.