„De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?... Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:25 și 33)

Mulți dintre noi aproape că trăiesc într-o lume fantezistă a credinţei. Credem că am fost eliberați. Am fost spălați și răscumpărați, făcuți sfinţi - puri, curaţi, spălați - și trăim vieți neprihănite pentru Dumnezeu. Cel puțin asta gândim undeva în zona cea mai îndepărtată a minții și înțelegerii noastre.

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” (Matei 7: 24-27)

Isus ilustrează aici că singura casă, care va rezista în viitoarea furtună, este cea zidită pe o bază solidă. Casa despre care vorbeşte Isus este mersul nostru zilnic cu El. Zidim o temelie a cunoașterii lui Hristos, a înțelegerii căilor Sale. Începem să zidim în credința noastră anumite caracteristici care vor determina modul în care reacționăm sub presiune.

„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11: 5)

Enoh a ascultat de Dumnezeu având ca unic obiectiv, să-I fie Domnului pe plac și a fost răsplătit de Tatăl prin a fi mutat - ceea ce înseamnă că a fost înălțat la cer fără să fi cunoscut moartea. Toate acestea pentru că el i-a fost plăcut Domnului!

„Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8: 28-29)

Isus a făcut totul de dragul Tatălui Său ceresc. Este important să înțelegem motivul din care izvorăște ascultarea noastră, pentru că dacă inima noastră nu este curată, totul va fi poluat.