Cum reacţionăm faţă de oamenii respinşi de către societatea noastră? Ce face cultura noastră cu săracii, dependenții, alcoolicii, membrii bandelor, homosexualii, bolnavii de SIDA, păcătoșii? Mai mult de atât, ce face Trupul lui Hristos cu privire la ei? Îi vedem ca pe nişte oameni care au nevoie de ajutor, ca pe nişte oameni pierduţi care caută o cale de ieșire din disperarea și robia lor? Sau ne prefacem că nu există? Sunt ei undeva departe de privirile noastre, într-atât încât să nu trebuiască să ne ocupăm de ei?
Asaf, psalmistul care a scris Psalmul 73, a fost un prieten foarte apropiat al regelui David. Un om cu inima curată, care a crezut în bunătatea lui Dumnezeu, și-a început discursul în acest psalm spunând: „Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.” (73: 1) Cu alte cuvinte, „Dumnezeu a fost bun faţă de mine, dându-mi o inimă curată.” Totuși, în versetul următor, acest om scump mărturisește: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!” De ce Asaf declară acest lucru?
Cei mai mulți creștini de astăzi ar dori să creadă că, asemenea lui Isus, ei sunt „mișcați de compasiune.” În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruchiparea compasiunii lui Dumnezeu. Scriptura spune frecvent că Hristos era „mișcat de compasiune”, de suferința oamenilor. Și dacă acest lucru se întâmpla încă din primul secol, ce mare durere trebuie să existe acum în inima Domnului nostru.
În Vechiul Testament, copiii lui Dumnezeu au experimentat doar o sclipire a lui Dumnezeu ca şi Tată al lor. David a spus: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmul 103:13). Isaia L-a numit pe Dumnezeu „Părintele veşniciilor” (Isaia 9: 6) și Ieremia a scris despre El: „Mă vei chema: „Tată!” (Ieremia 3:19)
Isus Însuși a subliniat importanța Cuvântului când ne-a dăruit o modalitate specifică de a ne ruga: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi;" (Matei 6: 9-11). Observați că El a descris Cuvântul ca fiind „pâinea noastră zilnică.” Există o provizie zilnică pe care Isus promite să ne-o dea.