Suntem într-o perioadă de criză la toate nivelele; strâmtorarea a ajuns în peisajul cotidian. De la catastrofe aviatice la cataclisme naturale, de la boli care au devenit urgenţe globale la războaie, de la presiunile zilnice cu care suntem confruntaţi, recunoaştem că trăim într-un peisaj care ne invită să contemplăm fragilitatea condiţiei umane dacă avem echiparea/înţelepciunea să o facem.
Eclesiastul nu încurajează comparaţia sau nostalgiile care derivă din a vedea o vreme mai bună decât altă vreme, o epocă mai protejată şi mai înfloritoare decât altă epocă.
“Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiatul 7:10)
Înţeleptul Solomon îndeamna la realism nu la optimism ieftin. Aveam o vreme când urarea de anul nou era: “Să dea Bunul Dumnezeu să fim noi mai buni în vremurile rele care vin!”. Aş numi asta “optimism realist”.
Creştinul care are o perspectivă escatologică biblică n-ar trebui să fie intimidat sau speriat de acest climat global al crizei.
