Una din practicile foarte frumoase care exista in bisericile evanghelice este aceea ca la o luna dupa nastere, copii sunt adusi in biserica pentru binecuvantare.
Poate ca una din confuziile majore cu care ne intalnim astazi este barbatia sau masculinitatea. Confuzia consta in faptul ca ne nastem barbati, dar barbatia in sensul de virtute, in sensul spiritual, este ceva dobandit.
Barbatul trebuie sa-si implineasca mandatul dat de Dumnezeu, acela de a fi cap de familie. Preocuparea pe care o am este cum barbatul, sotul, are aceasta autoritate in familie? In vremuri in care miscarea feminista este promovata din toate partile, barbatul trebuie sa fie cap de familie si este mandatul lui Dumnezeu, este porunca Domnului.
Una dintre cele mai importante valori ale barbatului este asumarea responsabilitatii. Ma uit la Domnul Hristos şi citesc in Scripturi: „El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.” (1 Petru 2:24).
Una dintre intrebarile frecvente care apar este: de ce sunt atatea divorturi? As vrea sa va imaginati impreuna cu mine urmatoarea scena: sunt undeva la o nunta si intr-un colt la o masa speciala, frumos aranjata, sunt mirele si mireasa - el imbracat elegant, frumos, parfumat; mireasa, ce sa zic, stralucitoare, extraordinara - fericiti, amandoi se tin de maina, se privesc unul pe celalalt fericiti, bucurosi. Ii vezi impliniti, bucurosi, indragostiti si daca ii intrebi constati ca au sperante.