Mica țară era în război civil, partizanii luptându-se peste tot. Un tânăr a fost prins de ei și amenințat cu moartea dacă nu renunță la creștinism. Într-un moment de disperare el a cedat și a renunțat la credință. A fost apoi forțat de către partizani să se alăture lor și să lucreze cu ei. A devenit liderul lor și i-a condus pe criminali la casele creștinilor pe care îi cunoștea.

Au trecut câteva luni. Apoi, într-o zi s-a aflat într-o luptă teribilă în care unul dintre oamenii lui l-a omorât. Ce pierdere – atât în această viață, cât și în cea care are să vină! Cât de bine ar fi fost dacă bărbatul ar fi stat ferm în convingerile sale. Ar fi putut atunci să-și piardă viața, dar ar fi câștigat viața eternă. El a eșuat în responsabilitatea lui față de Dumnezeu și față de ceilalți. A eșuat și în responsabilitatea față de el însuși.

Era timpul de mărturie la serviciul școlii duminicale de luni dimineață din capelă. O fată pe nume Olga a depus mărturie. Ea și un coleg au mers să slujească în una din bisericile locale cu o zi înainte. În timp ce slujeau, câțiva bărbați băuți au intrat în biserică și au început să se bată. În timp ce credincioșii fugeau afară, unul dintre bărbați și-a înjunghiat din greșeală fiul care era și el beat. Când Olga a văzut că tânărul a fost rănit, ea și prietenul ei au mers să-l ajute. Viețile lor erau în pericol, dar ei au salvat viața unui dușman. „Să ne rugăm”, a zis ea, „ca tânărul acesta să trăiască și să Îl găsească pe Hristos și să-L accepte ca Mântuitor personal.”

Am învățat că responsabilitatea noastră principală ca și creștini este să Îl iubim pe Dumnezeu. Așa cum am studiat în lecția 11, respectăm poruncile Lui pentru că Îl iubim. Așadar, relația noastră cu Dumnezeu este una de dragoste.

1 Corinteni 13 ne oferă o frumoasă descriere a dragostei. Versetele 4 – 8 ne spun că dragostea este răbdătoare și plină de bunătate, nu este geloasă, mândră, egoistă sau îngâmfată. Nu ține un dosar al greșelilor și nici nu se bucură de rău, ci se bucură de adevăr. Dragostea nu renunță niciodată – este eternă. Aceasta poate suna a imagine foarte ideală a dragostei. Dar acest fel de dragoste este unul pe care fiecare creștin ar trebui să îl aibă pentru Dumnezeu și aproapele lui. Această dragoste plină de bunătate și necondiționată ne este oferită nouă de Dumnezeu.

1. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor
3. Să nu iei în deşert Numele Meu (Să nu folosești Numele Meu în scopuri greșite)
4. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu preacurveşti. (să nu comiți adulter)
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ce are aproapele tău.