Timp de ani de zile, teoria criticii rasei, politica de identitate și neomarxismul au dus la o creștere a condamnării Israelului în Vest. Nu este condamnată doar situația din teritoriile capturate de Israel în 1967. Statul evreu Israel este – doar pentru că este evreu – tot mai mult etichetat ca un stat „apartheid”, care practică genocid, persecuție și discriminare.
Ce e sionismul?
Într-un fel, sionismul – chemarea poporului evreu de a trăi pe pământul strămoșilor lor – stârnește o inexplicabilă ură și ranchiună.
Paradoxul este că nu există vreun alt popor sau stat care să fie supus atâtor critici și dispreț ca poporul evreu și statul evreu al Israelului, și totuși, nu mai este alt popor sau țară care a contribuit – proporțional – la fel de mult la bunăstarea omenirii.
În esența sa, acesta este paradoxul „antisemitismului”. În 2016, Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA) a adoptat formal definiția de lucru a antisemitismului („Definiția IHRA”) care declară:
„Antisemitismul este o anumită percepție a evreilor care poate fi exprimată prin ură față de evrei. Manifestațiile retorice sau fizice de antisemitism sunt direcționate către persoane evreiești sau non-evreiești și/sau proprietatea lor, către instituțiile comunitare evreiești și instituțiile religioase.”
Care este cauza?
Aceasta descrie simptomul. Însă care este cauza? Așa cum afirmă Melanie Philips, nu este nicio explicație rațională pentru ura față de poporul evreu; antisemitismul este un mister. Este la fel de vechi ca poporul evreu. Fără îndoială, are legătură cu „unicitatea” poporului evreu, pretenția lor de a fi „aleșii”. Poate am putea spune că principala cauză este invidia și mândria.
Desigur, asta nu înseamnă că evreii sau statul Israel nu pot fi criticate, dar condamnarea unui evreu pentru că este evreu, sau a evreilor ca popor nu este legitimă. Fostul refuznic rus și apărător al drepturilor omului Nathan Sharansky a vorbit despre trei căi de manifestare a antisemitismului: retragerea legitimității, demonetizarea și aplicarea standardelor duble pentru statul evreu al Israelului sunt toate indicii ale antisemitismului.
Sloganul bine cunoscut: „De la râu până la mare, Palestina va fi liberă!” nu este nimic altceva decât pur antisemitism, deoarece neagă legitimitatea poporului evreu din țară și poate fi înțeles chiar ca o susținere a exterminării acestuia.
Oricare ar fi cauza și oricare ar fi manifestarea acestuia, creștinii sunt chemați să lupte împotriva antisemitismului la fiecare pas. Atâta vreme cât putem vorbi, ar trebui să ne opunem urii față de poporul evreu. Așa cum Elie Wiesel, supraviețuitoare de la Auschwitz, a spus cândva: „Dumnezeu le-a dat oamenilor puterea cuvintelor. Cu aceste cuvinte putem construi castele. Putem da speranță sau putem aduce disperare – depinde întotdeauna de noi.”
Pentru a ne schimba ideile preconcepute, prima dată trebuie să încercăm să înțelegem mai bine cine este poporul evreu, ce înseamnă statul evreu, speranțele, disperările, provocările și visele lor și dilemele cu care se confruntă. Un bun început este să îl asculți pe Micah Goodman cum explică dezvoltările în gândirea evreiască din ambele părți ale spectrului politic.
Urmărește gratis seria biblică despre evrei și neamuri
Al doilea lucru pe care ar trebui să îl facem este să încercăm să ne uităm la Israel dintr-o perspectivă biblică - să înțelegem chemarea și scopul pe care Dumnezeu le are cu privire la poporul evreu. Johannes Gerloff își continuă studiul despre Romani 9-11, cea mai detaliată expunere din Noul Testament despre relația dintre evrei și neamuri. Săptămâna aceasta este vorba despre „promisiunile” făcute poporului evreu.
Sursa: Christians for Israel
Videoclipurile din serie pot fi vizionate zilnic pe canalul Alfa Omega TV și pe contul nostru YouTube, aici.
