A sociația „Hands of Hope România” a luat ființă în Oltenia cu câțiva ani în urmă pentru că Dumnezeu a început să reveleze bisericii locale dragostea Sa pentru oamenii năpăstuiți.

„Oltenia are nevoie de mesageri ai dragostei și nu cred că este importantă vârsta pe care un om o are ca să înceapă să-și intre în chemare. La 16 ani, Domnul mi-a vorbit clar ce planuri are pentru viața mea. M-a dus pas cu pas și în momentul acesta cunosc peste 30 de oameni, tineri și oameni în a doua parte a tinereții, voluntari ai „Centrului Creștin Oltenia” și „Hands of Hope”, oameni care sunt gata la orice oră din zi sau chiar din noapte să răspundă nevoilor. Cunoaștem cazuri înfiorătoare, cazuri care te duc într-un colț al durerii dar totodată știm inima plină de dragoste a Domnului pentru toți acești oameni și suntem deciși să fim acolo unde trebuie să fim atunci când trebuie să fim”, a precizat Ramona Rațiu Geru în calitate de Președinte al „Asociației Hands of Hope România”.

În urmă cu 5 ani, Amalia Biță a simțit în inima ei imboldul de a face mai mult pentru Dumnezeu.

Angelika Wenger este o femeie a lui Dumnezeu care a trecut peste multe obstacole pentru a-și împlini chemarea. Ea s-a născut și a crescut în Germania. Angelika a auzit despre România pentru prima dată prin intermediul unei scrisori. Scrisoarea a primit-o în timpul liceului de la o tânără de vârsta ei. Au început astfel să corespondeze și a venit să o viziteze la puțin timp după ce a împlinit vârsta de 18 ani. Această experiență a aprins un foc adânc în inima ei.

O perioadă a continuat să slujească românilor cu tot ce a avut la îndemână. În acea vreme lucra într-o librărie creștină din țara sa natală. Ulterior, ea a făcut o vizită în România. Deși era încă foarte tânără, a fost prinsă cu biblii la vamă și închisă pentru o vreme. Cu toate că cea experință a fost dură, dragostea ei pentru România a rămas neschimbată.

Drogați. Dependenți. Auzim aceste cuvante din ce în ce mai des în România. Obișnuiam să vorbim despre dependenți ca despre o problemă a celor din Vest sau a românilor din medii rău famate însă nu mai e așa. Astăzi avem dependenți care provin din familii responsabile, cu frică de Dumnezeu și care au oferit multă dragoste și grijă. Indiferent din oricare mediu ar proveni, aceștia vor provoca multă durere în jurul lor. Simțim asta pe pielea noastră când mașinile ne sunt sparte, portofelele și telefoanele furate sau apartamentele jefuite.

Însă necazul nostru nu se poate compara cu cel al familiilor din care aceștia provin. Cunosc dependenți care au smuls poșeta din mâinile propriei mamei sau au furat verigheta tatălui sau au vândut apartamentul părinților pentru a-și procura drogul. Familiile ajung să fie disperate. Nenumărate promisiuni încălcate, perioade în care nu mai știu nimic de ei, telefoane de la poliție sau recuperatori, ajung să îi ducă pe părinți și frați în pragul disperării iar unii ajung să se îmbolnăvească. Mai sunt doborâți și de cei din jurul lor care îi judecă cu asprime și spun că din situația asta nu se mai scăpa. Greșit. Minciună!

Sunt implicat în recuperarea dependenților de peste 11 ani și am văzut mulți tineri și tinere, eliberați, care astăzi, la mai mult de 7 ani de la ultima doză, sunt persoane responsabile, au o credința vie și trăiesc o viață de real succes. Astăzi familiile acestora sunt mândre de ei și nu încetează să mulțumească lui Dumnezeu...

Libertatea m-a găsit pe când eram captiv. Am fost eliberat dintr-o viață de păcat și adoptat de Dumnezeu ca și fiu al Său. Transformarea mea din sclav în moștenitor nu a fost una meritată sau câștigată, ci a fost un dar. Acest dar ne-a fost dat fiecăruia de la un Dumnezeu care ne iubește și care și-a sacrificat Fiul ca noi să avem o viață în libertate pe vecie.