De ce ar trebui să ne pese de știință, ca și creștini? În final, mintea noastră, cea vizată de știință, este de obicei sursa problemelor pentru credință... În Luca 10:27, Isus spune că viața veșnică și “toată Legea și proorocii” se reduc la două concepte esențiale: iubirea aproapelui, și iubirea lui Dumnezeu cu inima, sufletul, puterea (voința) și cugetul (mintea). Cu inima și sufletul e destul de intuitiv, dar cum Îl poți iubi pe Dumnezeu cu voința, și mai ales cu mintea?
Un articol pe două părți despre relația știință-credință, ca perspectivă personală, scris de pastorul Cristian Barbosu, Arad.
Un cititor inteligent mă va întreba imediat: „Care ştiinţă? Cea bazată pe legile naturii stabilite de Isaac Newton pe la anul 1.700? Sau cea clădită pe teoria relativităţii lui Albert Einstein în secolul al XX-lea? Sau, vorbeşti de ştiinţa clădită pe teoria lui Darwin, sau despre ştiinţa bazată pe înţelegerea vieţii pe care ne-a dat-o descoperirea ADN-ului imediat după 1950?” Şi cititorul acesta va putea continua arătându-mi că există diferite înţelegeri ale „ştiinţei”.
Emil Bartos - Despre evanghelizare in lumea virtuala - Tanara generatie si media digitala
mai multe articole pe aceasta tema: http://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/tehnologie
Comunicarea prin intermediul mijloacelor media este cea mai ușoară și cea mai folosită metodă, mai ales în rândul tinerilor. Prin tot ceea ce distribuie, ei sunt nerăbdători să-și arate aprecierile și dezaprecierile pe internet. Generația noastră digitală le bombardează pe tinere cu reguli și păreri despre cum ar trebui să arate, pe cine ar trebui să placă și cum să se comporte. Social media adaugă presiune și le face să-și dorească să atingă o perfecțiune artificială. Această presiune în creștere poate provoca daune psihice și emoționale.