În timp ce se afla în Italia, Corneliu Pascariu a înțeles că Dumnezeu îl cheamă să se implice mai mult în biserică. Chiar și frații îi spuneau că este nevoie să îi ajute în lucrare. Corneliu avea însă alte gânduri și era foarte concentrat pe munca lui pentru a-și construi un viitor. A apărut un moment în viața lui când, din cauza unei probleme de sănătate, a avut mai mult timp să reflecteze la ceea ce dorește Dumnezeu de la el și când a înțeles că trebuie să facă lucrurile altfel în viață.

Pentru Cornel Pascariu, nașterea din nou a fost mai degrabă un proces, decât un moment. El mărturisește că de mic copil a știut că Dumnezeu îl cheamă să facă ceva pentru Împărăția Lui. Cu toate acestea, Cornel Pascariu povestește că a fost nevoie ca Dumnezeu să se întâlnească cu el de mai multe ori și în situații nu foarte simple, până când a înțeles cum să facă voia Lui.

Remus Gherman spune că mereu și-a dorit ca Dumnezeu să îi vorbească personal, să audă șoapta Duhului Sfânt, întristându-se că el nu experimenta ceea ce auzea că experimentau oamenii din biserica pe care o frecventa. Într-o zi a ieșit în față la timpul de rugăciune și s-a rugat ca Domnul să îi „deschidă urechile și ochii spirituali”, începând apoi încet-încet să își dezvolte „auzul spiritual” și să sesizeze vocea Domnului. În timp, lucrurile au început să evolueze tot mai mult, Remus începând să aibă revelații profetice, descoperiri supranaturale și vedenii, pe care le folosea pentru zidirea altora.

Remus Gherman mărturisește că atunci când a aflat că bunica lui are cancer, a fost însuși uimit de pacea supranaturală pe care a simțit-o, auzind apoi vocea lui Dumnezeu, în mintea sa, spunându-i că acela era momentul în care trebuia să îi vestească bunicii sale Evanghelia. După ce s-a rugat pentru ea, bunica lui a decis să Îl urmeze pe Domnul și să facă botezul. Apoi, deși medicii i-au dat 10% șanse de vindecare și supraviețuire, Dumnezeu s-a atins de ea și a vindecat-o complet, onorând credința nepotului ei.