„Fiecare este un cântec aparte, fiindcă s-a născut în urmă cu douăzeci și ceva de ani, pe vremea când descopeream chitara”, spune Cristian Cazacu. Compozitorul accentuează importanța Cinei în viața Trupului lui Hristos, remarcând cu tristețe că în prezent are un rol periferic și provoacă diviziune. Încurajarea lui este să ne apropiem sincer de Dumnezeu și să ne bucurăm de momentele profunde de părtășie din momentul Cinei.

„Nu putem să murim tot așa, îmi venea în minte”. Povestind despre durerea care l-a determinat să compună cântecul, Cristian Cazacu ne spune că e gândit ca un pelerinaj din Timișoara la București, unde a avut loc tragedia de la Colectiv. Deși s-a născut în circumstanțe triste, piesa ne încurajează să ne trăim viața cu scop, să schimbăm lucrurile în bine cât ține de noi.

Dumnezeu ne vorbește diferit, în funcție de percepția personală.

Implicarea în lucrarea lui Dumnezeu cere sacrificii