Homosexualitatea nu este în mod primordial o nevoie sexuală, o nevoie sexuală fizică, ci este o nevoie emoţională. Nevoia emoţională a fost pusă de Dumnezeu în natura umană. Motivul pentru care existămai puţine femei lesbiene este pentru că femeile, spre deosebire de bărbaţi, tind să fie mai apropiate de copiii lor. Nevoia fetelor tinere este adesea împlinită. Astfel că populaţia lesbiană este mai mică, în comparaţie cu cea homosexuală, masculină.

Primul lucru cu care ne confruntăm nu este sexul fizic, acesta nu este o prioritate. Trebuie să privim la ce caută acea persoană cu adevărat. În fiecare păcat este reflectată căutarea a ceva pozitiv şi a ceva negativ, distructiv. Este important să aflăm care este forţa pozitivă pe care o caută ei, iar Dumnezeu ar putea împlini această căutare.

Vindecarea interioară are loc atunci când Dumnezeu vindecă ființa umană în acel domeniu unde este bolnavă. De aceea a venit Isus, pentru a ne reînnoi și pentru a da viață acelor domenii ale umanității noastre care pot fi rănite și care pot muri. Știm că trupurile noastre se îmbolnăvesc, trec și mor. În tot acest timp pot exista interferențe demonice pe care trebuie să le confruntăm. Vindecarea interioară este domeniul emoțiilor noastre, ceea ce este în interiorul nostru. Nu e vorba de un os rupt, ci de o inimă frântă. E normal ca atunci când vorbim despre vindecarea ființelor umane, să ne gândim la acea zonă în care oamenii sunt răniți.

Alan Chambers este un bărbat care s-a luptat cu homosexualitatea. Mărturia lui scoate în evidență câteva aspecte importante precum:

• modul în care molestarea sexuală afectează dezvoltarea identității sexuale;
• dinamica absenței unui tată în viața unui copil sensibil;
• cum afectează lupta cu atracțiile homosexuale relația cu Dumnezeu și imaginea de sine a creștinului;
• temperamentul este deseori un factor important în reacțiile copiilor față de cuvintele și acțiunile celorlalți;

Care ar fi cel mai mare impediment în vindecarea celor care se confruntă cu confuzie homosexuală? Deschis vorbind, este vorba despre efortul personal. Încercăm să acționăm singuri.

Da, cerem ajutor lui Dumnezeu, însă mai apoi încercăm să acționăm pe cont propriu. Nu intenția este greșită, ci faptul că adesea nu am fost îndrumați cum să procedăm corect. Pentru mulți dintre noi nu a existat nicio problemă atât de convingătoare pentru a ne motiva să acceptăm un stil de viață „crucificat”.

Având o astfel de problemă, lupta noastră împotriva confuziei homosexuale este într-un anume sens o binecuvântare deghizată… Dumnezeu folosește acest lucru înspre bine. A ceda în fața puterii lui Dumnezeu de a lucra prin noi nu este un lucru normal pentru noi, aici pe pământ. Acest lucru presupune credință și încredere într-un Dumnezeu invizibil. Presupune cedarea controlului, a independenței noastre.