Căutarea unui scop în Univers - Misterul semnificației Pământului în Univers a provocat filosofia și știința de peste 2000 de ani. Primele păreri s-au conturat prin munca înțelepților greci Aristotel și Ptolomeu. Ei au învățat că Pământul stă fără să se miște în mijlocul cerului, în timp ce aștrii se mișcă în jurul lui. În 1543 însă, Copernic a dovedit că Pământul nu e static, ci se rotește împreună cu celelalte planete în jurul soarelui.

O reinterpretare a teoriei lui Copernic a devenit proeminentă în secolul XX. Este adesea numit: Principiul Mediocrității. Acest principiu spune că locația și statutul nostru sunt mediocre, nu sunt excepționale. Concluzia lui e că nu trebuie să presupunem că suntem privilegiați sau că Universul a fost creat cu noi (sau cu ființe ca și noi) în minte. Este însă acesta adevărul?

Marile întrebări

De unde venim? Cum am ajuns aici? Cine ne-a creat? Cum ne raportăm noi la întreaga realitate? Privind la incredibila diversitate și complexitate a vieții, inevitabil apare întrebarea: cum au luat ființă aceste lucruri? A fost întâmplare, forțe nedirecționate ale naturii, sau e vorba de un plan, un proiect?

De mai bine de un secol, gândirea științifică a fost dominată de o explicație cu privire la originea și diversitatea vieții. Aceasta se bazează pe o teorie care s-a născut în mintea unui naturalist britanic, Charles Darwin. În 1831, Darwin a participat la o expediție de cinci ani pentru Imperiul Britanic. Pe insulele Galapagos din Pacific, a întâlnit specii extraordinare de păsări, reptile și mamifere pe care nu le mai văzuse până atunci. Darwin a studiat viața plantelor și a animalelor, și-a luat notițe și a colectat câteva specii. Timp de 25 de ani, a elaborat o teorie despre originea diverselor forme de viață de pe pământ, și a publicat cartea „Originea speciilor’’. Impactul său asupra științei și asupra întregii culturi occidentale a fost dramatic. Darwin susținea că viața este un produs al forțelor nedirijate ale naturii: timpul, întâmplarea și procesul pe care el l-a numit „selecția naturală”.

Aţi privit vreodată la frumuseţea şi la complexitatea unui animal ? V–aţi pus vreodată întrebarea: Chiar au putut fi create printr–un proces al evoluţiei ? Ar putea fi posibil ca timpul şi hazardul să se fi întâlnit şi să ne ofere toată frumuseţea pe care o vedem în lume ?

Cărăbușul

Primul lucru pe care am început să–l studiem împreună a fost cărăbuşul. Această insectă are cam jumătate de cm lungime şi sintetizează substanţe chimice care explodează. Am început să mă gândesc cum a evoluat această creatură. Dacă evoluţia are dreptate, iar ea a evoluat până aici, ar însemna să nu aibă un mecanism de apărare; de fapt, acele substanţe reprezintă mecanismul de apărare al insectei...

Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu – 2 Corinteni 4:3,4.

Am fost crescut, educat, asemeni unei întregi generații, în sistemul comunist. Ni s-au predat la școală, liceu, facultate elemente de socialism științific, materialism, darwinism, ateism. Am fost echipat să profesez într-o zonă tehnică, în care elementele, numite de către profesori „mistice”, nu își aveau locul. Am lucrat 16 ani în cercetare în tehnica de calcul. Știința cu lucruri clare, precise, legi... Religia? Eventual duminica sau după o anumită vârstă...