Noi suntem copii ai luminii. Avortul este o lucrare a întunericului, iar cu privire la aceasta, Biblia ne cheamă să luăm deloc parte la lucrările nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă să le demascăm (Efeseni 5:11).

Dumnezeu ne cheamă că ne implică atât inima cât și mintea și mâinile în a lua atitudine când vine vorba de lucrarea întunericului. Trebuie să acționăm ca o conștiință a culturii în care trăim – să fim lumină în lume. Dacă prin avort sunt uciși nenumărați copii și multe femei sunt rănite, trebuie să înțelegem că sunt multe lucruri în joc și că nu mai putem rămâne deoparte, neimplicați în această chestiune.

Citește ceea ce fac creștinii pentru apărarea vieții și fii inspirat să te implici!

De zeci de ani, femeile din România aleg între a fi sau a nu fi mame, între a da sau a lua viața unui copil, fără a-și da seama că aleg între binecuvântare și blestem. Binecuvântarea de a naște și a da vieții o șansă, împlinind astfel voia lui Dumnezeu, și blestemul provocat de avort, oprirea unei vieți, care duce mai apoi la nefericire, sub povara unei conștiințe pătate.

Ca și creștini, trebuie să înțelegem că avortul este și lupta noastră și Dumnezeu este foarte interesat de răspunsul nostru în acest context.

Sacralitatea vieții nu se vede doar în unicitatea noastră ca indivizi și a modului în care am fost creați, ci și în interacțiunea intimă dintre Divinitate și umanitate prezentă în viața noastră.

SACRALITATEA VIETII

În textul original al poruncii a șasea, „Să nu ucizi” (Exodul 20:13), porunca sună astfel: lo ratzach. În ebraică, cuvântul nu este folosit în sistemul legal în aspecte militare. Cu alte cuvinte, nu este folosit pentru a se vorbi despre ucidere ca pedeapsă capitală și nici despre moarte ca rezultantă a conflictelor militare. Nu este folosit nici pentru vânatul animalelor.