Statisticile spun că România este unica ţară din lume în care numărul avorturilor oficiale (1958-2014) depăşeşte numărul locuitorilor în viaţă. Dacă includem avorturile neoficiale, „la negru”, cifra devine și mai mare. Țara noastră este în fruntea Europei și ocupă un îngrozitor loc 2 în lume la numărul de avorturi pe cap de locuitor. În mod clar, protejarea vieții copiilor nenăscuți nu este o prioritate în România.
De zeci de ani, femeile din România aleg între a fi sau a nu fi mame, între a da sau a lua viața unui copil, fără a-și da seama că aleg între binecuvântare și blestem. Binecuvântarea de a naște și a da vieții o șansă, împlinind astfel voia lui Dumnezeu, și blestemul provocat de avort, oprirea unei vieți, care duce mai apoi la nefericire, sub povara unei conștiințe pătate. Magnitudinea acestei tragedii, pierderea a peste 20 de milioane de copii creaţi de Dumnezeu şi ucişi de oameni prin avort, ne provoacă să rupem tăcerea şi să luăm apărarea „acestor foarte neînsemnaţi”, dar cu mare preţ în ochii lui Dumnezeu.
