Prima dată întâlnim conceptul de Biserică în Noul Testament. O dată cu moartea și învierea Domnului Isus, se naște Biserica, despre care de fapt El va menționa încă înainte de a muri. Chiar etimologia cuvântului Biserică, ekklesia, înseamnă “chemat afară”, dă ideea unei adunări care se strânge pentru un scop bine definit. Biserica reprezintă oamenii chemați din această lume pentru a îndeplini un scop.

Chemarea omului este de a umbla impreuna cu Duhul Sfant si de a primi din partea Lui din toate darurile pe care Dumnezeu le are disponibile pentru copiii Sai.

Apostolul Pavel spune in 1 Corinteni 12 - „Nu voiesc sa fiti in necunostinta...”, apoi incheie capitolul cu indemnul „Umblati dar dupa darurile cele mai bune...” (v.31). Intre cele doua capitole, 12 si 14, se afla temelia, care este suportul manifestarii darurilor, si anume, dragostea. Pavel are foarte mare dreptate cand spune ca fara dragoste, orice manifestare a darurilor nu are substanta lui Dumnezeu in sine si apoi, continua de la capitolul 14, spunand „Urmariti dragostea...”, am putea parafraza „Construiti pe dragoste manifestarea darurilor”, ”...umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa prorociti”.

Am putut vedea în ultimii ani un interes renăscut pentru cine este Duhul Sfânt, și aceasta pe bună dreptate, deoarece prea mult timp Duhul Sfânt a fost o parte neglijată din crezul nostru, ceva ce oamenii doar au atașat în rostirea crezului lor („... și cred în Duhul Sfânt”). Creștini de pretutindeni s-au întors la paginile Bibliei și au ajuns la concluzia faptului că, cine nu-L cunoaște pe Duhul, nu-L cunoaște pe Dumnezeu.